Home > Vedete > Elisabeta Turcu, povești despre Crăciunul la țară și relația cu soțul ei: „După ce m-am căsătorit am primit primul tort din viața mea” / Exclusiv
Elisabeta Turcu, povești despre Crăciunul la țară și relația cu soțul ei: „După ce m-am căsătorit am primit primul tort din viața mea” / Exclusiv
Elisabeta Turcu, îndrăgită interpretă de muzică populară, își amintește cum erau sărbătorile la țară și dezvăluie că primește și azi colindători, în casa pe care și-a făcut-o în satul natal.
Într-un interviu exclusiv pentru UNICA.RO, aflăm că, în copilărie, Elisabeta Turcu și surorile ei primeau haine noi de Crăciun, nu jucării sau alte cadouri. Primul tort pe care l-a primit în viața ei a fost de la soț, atunci când s-a căsătorit. Elisabeta Turcu își amintește cum, în ajun de Crăciun, toți copiii de adunau la 5 dimineața și plecau să colinde. Mărturisește că, în ciudat regimului comunist, ea și familia ei nu au dus niciodată lipsă de mâncare și își amintește ce eforturi făcea să-i cumpere fiului ei mașinuțe de sărbători.
Elisabeta Turcu: „Nu primeam cadouri de Crăciun”
Cum era Ajunul Crăciunului în copilăria dumneavoastră?
În Ajun tata, mi-l amintesc perfect, venea cu un brad tăiat din pădure pe care noi, fetițele, îl impodobeam. 8 copii am fost la părinți, dar au mai plecat dintre noi și acasă eram doar 5 fetițe. Ornam nucile primite cu poleială de la bomboanele primite peste an. Puneam în loc de fulgi de zăpadă bucățele mici de lână albă și din hârtie creponată făceam inele, scărițe și le atârnam în brad. Mai târziu, când a apărut librăria în sat, luam 5, 6 globulețe și niște artificii.
„La ora 5 dimineața ne adunam toți copiii pe uliță”
Mergeați la colindat? Ce primeați în schimb?
Crăciunul era sărbătoarea cea mai frumoasă a anului. Așteptam cu nerăbdare să mergem la colindat. La ora 5 dimineața ne adunam toți copiii pe uliță, și băteam satul în lung și-n lat cu o trăistuță pe umăr. Era țesută de mama. Colindam la toate casele și ei ne întâmpinau cu ce aveau mai bun. Ne dădeau și covrigi făcuți în casă dar cei mai încântați eram când primeam un biscuit sau un covrig de la oraș. Pe oamenii care ne dădeau bunătăți îi respectăm mai mult decât pe cei care ne dădeau mere și nuci.
Nu primeam cadouri de Crăciun. Mama mea însă, fiind croitoreasă, ne făceam haine de iarnă, pulovere, ciorapi tricotați. În noaptea de Crăciun mergeam la biserică să ne împărtășim și atunci trebuia să ne îmbrăcăm frumos. Când ne întorceam acasă primeam o guriță mică de vin apoi ne așezam cu toți la masă după multe săptămâni în care ținuserăm post.
În copilărie, însă, tata avea o soră la oraș. Familia ei m-a crescut de la 5 ani până în clasa a 4-a. Am stat la Câmpulung Muscel. Această familie deosebită, unchiul și mătușa mea, au fost cei mai frumos Moși Crăciuni ai mei. Ne aduceau cadouri, ne cumpărău rochițe și încălțăminte.
Vă mai aduci aminte ce feluri de mâncare gătea mama dumneavoastră?
Lumea tăia porci la noi. Am trăit într-o zonă unde nu a fost colectiv, fiind o zona deluroasă spre munte. Pregăteau tot ce se putea pregăti din carnea de porc. Eu în copilărie nu am dus lipsa de mâncare. Părinții mei erau foarte gospodari, aveau oi, nu știu dacă mama dormea câteva ore pe noapte. Făcea oale și cratițe de mâncare, muncea la câmp, țesea și cosea.
De Crăciun, ciorba și sarmalele erau nelipsite. Îmi aduc aminte cum frământa într-o copaie mare, de lemn, cozonacii. Îi curgeau broboane de transpirație și se ștergea cu colțul basmalei. Ne punea și pe noi, fetele, să ținem de copaie. Făcea 20 de cozonaci pentru că împărțea și celor nevoiași.
„Pe atunci lumea era altfel, era mereu poartă deschisă, și ușa casei”
Era vreun fel care se pregătea numai de Crăciun?
Da, cârnați. Apoi îmi plăcea foarte mult piftia. La noi se mănâncă cu sarmale și cu mămăligă caldă. Veneau apoi finii, rudele și vecinii. Pe atunci lumea era altfel, era mereu poartă deschisă, și ușa casei. În copilărie nu țin minte să le fi încuiat vreodată. Vecinii se ajutau între ei, toți săreau și la bine și la rău. De Crăciun era potecă plină de musafiri și totul se oferea cu inima deschisă.
S-a schimbat foarte mult lumea satului. Eu m-am reîntors după pandemie, mi-am făcut o casă în satul natal, dar am găsit altă lume. Mult mai modernizată, nu lumea copilăriei mele. Porțile parcă sunt încuiate acum, oamenii rar se mai vizitează, nu le mai ajunge timpul parcă.
Elisabeta Turcu: „După ce m-am căsătorit am primit primul tort din viața mea”
Care este cea mai frumoasă amintire de Crăciun pe care o aveți?
După ce m-am căsătorit am primit primul tort din viața mea, de la soțul meu. Apoi primele cadouri de Crăciun. În copilărie nu am simțit supărare sau să fiu necăjită că nu primesc ceva pentru că nimeni nu primea. Conta foarte mult că ne primeneau cu haine noi și era mare lucru să poți cumpăra 5 perechi de ghete pentru 5 fetițe. Iar asta era cea mai mare bucurie a noastră, lucrurile noi.
Cum a fost primul Crăciun alături de soțul dvs? Vă mai aduceți aminte o întâmplare?
De primul Crăciun îmi aduc aminte un brăduț frumos și că eram la început. Cred că a fost unul din cele mai frumoase pentru că eram tânără și căsătorită.
Cum și-a crescut Elisabeta Turcu fiul: „Tot ce nu am avut eu în copilărie i-am oferit lui”
Dar primul Crăciun alături de fiul dumneavoastră? Ce își dorea de la Moș, atunci când era mic?
Avea câteva luni la primul, pentru că e născut în septembrie. A fost cel mai frumos apoi a crescut și am început să împodobim bradul împreună. Tot ce nu am avut eu în copilărie i-am oferit lui. Iar cele mai frumoase sărbători sunt în familie.
Când era mic își dorea mașinuțe și făceam tot posibilul să-i cumpărăm. L-am născut cu 6 ani înainte de revoluție și se găseau lucruri foarte greu. Făceam turnee în țară și mergeam pe la librării și magazine, iar doamnele de acolo mă serveau cu tot ce aveau.
Elisabeta Turcu are un mare ajutor în bucătărie
Există acum vreun fel de mâncare pe care vrea băieții dumneavoastră vor să-l faceți de sărbători?
Sarmale și cârnați. Soțul meu mă ajută mereu în bucătărie și el prepară foarte multe feluri. Tot ce se face din porc el se pricepe. Iar la noi nu există Crăciun fără sarmale, lebăr, tobă și cozonac de casă.
Unde petreceți anul acesta sărbătorile?
De data asta Crăciunul îl facem la Oiești, acasă. Primim colindători pentru că eu încă mai păstrez obiceiul asta. Mă bucur când vin cetele de copii îmbrăcăți în costume populare, în magi, și îi primim cu mare dragoste și plăcere. De Revelion nu sunt acasă, plec departe.
Plăcintă cu cașcaval și ciuperci, rețeta recomandată de Elisabeta Turcu
Și acum vă rog să ne oferiți o rețetă specială pe care o putem pregăti pentru masa de sărbători.
Eu am participat la un concurs, Cireașa de pe tort, unde am și câștigat. Foarte multă lume mi-a scris pe rețelele de socializare sa dau rețetele pe care le-am făcut acolo. Așa că astăzi o să va dezvălui rețeta de plăcintă cu cașcaval și ciuperci.
Ingredintele necesare: 6 ouă ( separăm albușurile de gălbenușuri), 300 grame de cașcaval ras, piper, 3 linguri de făină, 1 cutie de smântână, 500 grame ciuperci, praf de copt.
Mod de preparare: Cașcavalul se amestecă împreună cu cele 6 gălbenușuri, se adaugă piper, 3 linguri de făină. Se amestecă bine, apoi se pune smântâna, ciupercile scurse și tăiate pe lung. Nu uitați să le scurgeți foarte bine. Adăugăm praf de copt și albușurile bătute spumă. Se unge tava cu ulei sau unt, se dă la cuptor și se taie când s-a răcit.