„În spatele acestui chip stau multe momente grele”. Sandra N, dezvăluiri neștiute despre carieră, soțul și copilul lor / Exclusiv

Sandra N, cunoscuta cântăreață care a devenit celebră alături de Adrian Sînă, cu piesa „Mă dor ochii, mă dor”, recunoaște că figura de prințesă Disney pe care o are ascunde si multe momente grele. În exclusivitate pentru UNICA.ro, artista mărturisește că dorința ei cea mai mare a fost să-și întemeieze o familie, nu să aibă succes asa cum își doresc mulți artiști.

Alexandra Năftănăilă (32 de ani) sau Sandra N așa cum este cunoscută cu numele de scenă a început să se bucure de notorietate în anul 2011, când Adrian Sînă de la Akcent a devenit managerul ei. Într-un interviu exclusiv pentru UNICA.RO, artista care și-a făcut nunta în tematica Disney, face dezvăluiri neștiute despre cariera și familia ei. Aflăm că a fost mai mult fata tatei si că părinții au susținut-o mereu. Chiar dacă pe chipul angelic lasă doar zâmbetul să se vadă, Sandra N a trecut prin momente grele de-a lungul timpului. Este căsătorită cu Gabriel și au împreună un băiețel, pe Avi Alexandru, în vârstă de 5 ani. Timp de un an și jumătate au avut o relație la distanță, fiecare urmându-și cariera separat. Sandra N nu crede în succes, ci în implinire și mărturisește că tatăl ei a îndemnat-o să încerce și alte meserii mai „exacte”.

Sandra N: „M-am rugat la Dumnezeu să am o familie a mea, un soț, un copil”

Ai depășit de mult 500 de milioane de vizualizări pe Youtube. Credeai vreodată că vei ajunge atât de departe?

Când te apuci de muzică nu ai cum să știi niciodată cât de departe poți ajunge. Eu am știut de mică că am ceva al meu, am fost conștientă că Dumnezeu mi-a dat un dar pe care trebuie să îl fructific cum pot eu mai bine. Mi se întâmplă să visez piese, cu versuri cu linie tot cap-coadă. Mă trezeam, le scriam pe hârtie să nu le uit a două zi, și mă puneam să dorm la loc. Cum să nu crezi că e ceva ce Dumnezeu vrea să fac?

Imagini superbe de la nunta lui Theo Rose cu Anghel Damian! Micuța Smaranda, fetița lui Codin Maticiuc, le-a fost domnișoară de onoare! FOTO

Recomandarea zilei

„Succesul înseamnă să lași ceva în urma ta. Nu prea îmi place când cuvântul este asociat cu putere, bani, faima”

Cum ai reușit să gestionezi succesul? A existat vreun moment când ți s-a ‘urcat’ la cap?

Pentru mine succesul înseamnă să lași ceva în urma ta, care să dăinuie mulți ani. Să fii doctor de suflete. Să rămâi în istoria colectivă, să lași ceva nemuritor după tine. Mie nu prea îmi place când cuvântul succes este asociat cu putere, bani, faima, pentru că îți cam gâdilă ego-ul și mândria. Din astea două nu vine nimic bun.

Ce elegant a fost băiețelul lui Theo Rose și al lui Anghel Damian la nunta lor! Micuțul Sasha, în centrul atenției / FOTO

Recomandarea zilei

Mai degrabă aș spune „împlinire”, mie îmi place să mă simt împlinită și validată de către public. Adică atunci când fac o piesă, două, trei, și primesc mesaje că oamenii mă ascultă. Îmi spun că îi fac să plângă, că vocea mea îi alină, sau că îi scot din supărări, le dau o stare bună, pentru mine asta e o împlinire. „Pe cărarea munților”, pentru mine, reprezintă succesul maxim de până acum.

„Nu mai vedea să conducă de lacrimi”

Ce are special această melodie?

Cred că am reușit să fac un cântec care va dăinui în timp. Dacă am reușit, printr-un cântec compus și cântat de mine să alin, să vindec, să emoționez, să dau o stare de bine, pentru mine e cea mai mare împlinire. Am primit multe mesaje care m-au emoționat, cum că piesa este cântată în coruri la școli. Cineva mi-a scris că este șofer de autobuz în diasporă și când a pus piesă în mașină a început să plângă și a trebuit să oprească autobuzul. Nu mai vedea să conducă de lacrimi.

Primesc foarte multe mesaje din diasporă, oameni sensibilizați și mișcați de piesa asta și videoclipul cu munții filmat la Stâna lui Burnei. Oameni cărora le e dor de casă, de copilărie, de România. Am stârnit melancolie dar nu o melancolie tristă, ci le-am dat o stare bună. Îmi spun că închid ochii și se teleportează acolo, de unde cânt eu.

VEZI GALERIA FOTO(1 / 9)

Sandra N, o artistă completă. Sursă foto: Arhivă personală

Sandra N: „Peste tot, în toate momentele, credința în Dumnezeu a fost cea care m-a ridicat”

Ești mereu veselă, pozitivă. Totuși, care a fost cel mai greu moment din viața ta?

Au fost multe momente grele în viața mea. Oamenii, când mă văd, probabil văd o „floricică” așa, blondă cu față de copil. Ai zice c-am trecut prin viață așa ca o prințesă Disney. În spatele acestui chip stau multe momente grele, cum unii nici nu și-ar imagina. Marea mea calitate este că eu le-am uitat și păstrez doar ce e frumos, creierul meu are o capacitate foarte mare de a selecta doar ce e bun și frumos de la viață. Uit, iert, șterg cu buretele și merg înainte.

Peste tot, în toate momentele, credința în Dumnezeu a fost cea care m-a ridicat. Pentru mine Dumnezeu a făcut minuni, pe mine Dumnezeu m-a ghidat, pentru mine credința și mărturisirea lui Iisus, Biblia, Evanghelia, și prezența lui Iisus în fiecare zi în viața mea sunt cele mai importante.

Sandra N, despre părinții ei: „Copilul crescut cu iubire va ajunge un adult sănătos”

Cum a fost relația cu părinții tăi? Mai mult fata mamei sau fata tatei?

Cam fata tatei. O relație foarte apropiată, noi suntem o familie de oameni foarte afectuoși, deschiși, iubitori. La noi a fost și este încă cu îmbrățișări, cu „te iubesc”. Cu ei am putut și pot vorbi orice, m-au susținut în orice, cu tot ce au avut. Am avut o copilărie de poveste, cu bunicii, cu familia, am crescut la țară și am învățat la oraș, ce pot să-ți doreșți mai mult? Vă spun sincer că cel mai frumos un copil se crește cu iubire. Copilul crescut cu iubire va ajunge un adult sănătos.

„Tata mi-a sugerat să am și altceva de backup”

Când le-ai spus că muzică vrei să faci, care a fost reacția părinților tăi?

Ei m-au dus de mică la concursuri muzicale, festivaluri, canto, cluburi ale elevilor. Mi-au luat instrumente, au mers cu mine cât eram minoră la studiouri, la înregistrări, m-au susținut. Probabil nu erau siguri că o să ajung să fac real asta ca pe o meserie din care să mă întrețin. Ce-i drept, când te apuci de muzică/actorie sau orice ține de artă, nu ești sigur că vei putea câștiga bani să supraviețuiești din asta.

Tata mi-a sugerat să am și altceva de backup, cum era firesc, ceva mai la îndemână. El m-ar fi îndrumat către ceva meserie mai exactă, că mă ducea mintea să învăț și să fac orice. Dacă vroiam să dau la Medicină, luam, dacă vroiam Drept, luam, puteam să fac orice. Am ales muzica pentru că mi s-a părut că Dumnezeu mi-a dat un dar divin. Nu doar de a cânta, ci și de a crea, versuri, melodii, și cumva simțeam că așa am șansă să fac ceva măret, ajungând la inimile oamenilor. Să las ceva nemuritor în urma mea.

Sandra N: „Noi suntem doctorii de suflete”

Consideri, deci, că lumea are mare nevoie de artiști.

Eu cred că, așa cum lumea are nevoie de doctori, profesori, avocați, notari, cadre militare, așa are nevoie și de artiști. Noi suntem doctorii de suflete. Chiar dacă, de multe ori, suntem neînțeleși sau judecați de către cei mai pragmatici, că nu ducem o viață „în tipare”, „după program”, nu suntem salariați, nu avem un venit constant, noi suntem visătorii și sensibilii. Artiștii sunt sufletiști, ajută oamenii să nu fie doar roboței care aleargă pentru a supraviețui.

În general eu încerc să păstrez, cât pot, un echilibru, să fiu și entertainer, pentru că recunosc, mi-a plăcut și îmi place să petrec și să distrez oamenii, și să și câștig din asta. Iar cel mai bine mi-a mers când am fost autentică și am cântat din suflet, despre trăirea mea personală. Eu am crescut la munte, printre codrii, mă duceam cu ai mei după ciuperci, în drumeții. Dacă eu mergeam cu bunicii la fân, dacă eu știu ce înseamnă și verile și iernile la țară, cum să nu-mi stea bine când cânt despre asta?

Ți-e dor de casa părintească?

Da, și de aceea melodiile mele, pe viitor, vor fi mult cu tematica asta. Pentru că în 13 ani de București n-am simțit niciodată mai mult dorul de casă, de copilărie, de reconectare cu satul, cu muntele, cu natură, cu liniștea…

„Ai mei nu m-au ajutat niciodată cu temele”

Înțeleg că la școală voiai numai nota 10. Erai tocilară sau ambițioasă?

Ambițioasă. Nu toceam, îmi plăcea să îmi fac propria schemă de învățare. La română îmi făceam singură comentariile, nu cum se procedează în general să tocești pe dinafară comentariile deja scrise. Nu mi-a plăcut niciodată să memorez sau să învăț ceva făcut de altul, am fost autodidactă, și așa am ajuns locul 4 pe țară la istorie și filosofie.

Nu am făcut meditații, ai mei nu m-au ajutat niciodată cu temele, nu suportăm ideea de a mă învață cineva ceva, pe stilul lui de predare. Probabil pentru că aveam o imaginație atât de puternică încât simțeam nevoia să mi-o exercit în toate domeniile inclusiv în procesul de învățare. Mie profesorul îmi preda ceva și eu acasă îmi făceam propria sinteză la liniuță ca să pot învață în felul meu. Iar legat de ambiție întotdeauna când mi-am pus ceva în cap și a depins de mine, mi-a reușit.

Sandra N s-a distrat mult în liceu: „Eram sufletul petrecerii”

Școala ca școala, dar de chiulit ai mai reușit?

În liceu și studenție m-am distrat foarte mult! Am cele mai frumoase amintiri. Eram și premiantă, olimpică , 9,90 sau 9,85 nu mai știu exact, la BAC. Dar m-am și distrat. Nu știu sincer cum le îmbinam pe amândouă, dar eram sufletul petrecerii și nu voi uita niciodată chefurile din perioada aceea. Cred că fiecare copil ar trebui să aibă amintiri de genul, fără să o „ia pe arătură”. Reușeam să mă distrez la maxim fără să apelez la țigări, alcool sau altceva, și fără să uit să am grijă și de lucrurile practice precum școală și ce îmi era util să învăț în viață.

Sandra N: „Sunt o mamă atentă, nu panicată”

Cum este mămica Sandra?

Sunt o mamă atentă, nu panicată. Sunt iubitoare, afectuoasă, pun pe primul loc emoțiile copilului, comunicarea, deschiderea față de copilul meu. Îi ofer și libertate, dar și limite atunci când simt, copilul meu are parte de foarte mult timp și atenție. Noi ne jucăm cu el, suntem prietenii lui, îi oferim mult din timpul și atenția noastră, cred eu că de aici pornește baza unei dezvoltări sănătoase.

Sandra N și fiul ei, Avi Alexandru. Sursă foto: Arhivă personală

Îmi place să îl întreb și să mă întrebe orice, îmi place să râdem împreună, îmi place să îi povestesc despre Dumnezeu, despre lume, despre viață. Eu pun mare preț pe comunicare, sentimente, emoții, afecțiune, și pe faptul că fiecare dintre noi suntem unici, nu funcționăm după același tipar.

Sandra N și-a dorit mereu un soț și un copil

Îți mai aduci aminte ce ai gândit când l-ai văzut prima dată pe soțul tău, Gabriel?

Eu mi-am dorit foarte mult, dintotdeauna, să am o familie a mea, un soț, un copil. Să fiu o creștină după cum a lăsat Dumnezeu să fim, să nu umblu și să trec prin viață așa, în van. Să-mi folosesc darul de a procrea, așa că m-am rugat la Dumnezeu pentru asta. Să-mi dea pe cineva cu care să îmi construiesc familia mea. Eu doar așa puteam fi pe deplin împlinită. Mie nu îmi place singurătatea.

Eu iubesc iubirea. Sunt o persoană care își dorește să fie înconjurată de iubire, de afecțiune. Așa am crescut și așa mi-am dorit să duc mai departe, și m-am rugat, ai am crezut, și așa mi-a ajutat Dumnezeu, căruia îi mulțumesc.

Foto: Facebook