Home > Vedete > Româneşti > Ce nu se știe despre actorul Ștefan Pavel, din „Bravo, tată!”. „Nu vă plictisesc cu momentele disperate prin care am trecut”/ Exclusiv
Ce nu se știe despre actorul Ștefan Pavel, din „Bravo, tată!”. „Nu vă plictisesc cu momentele disperate prin care am trecut”/ Exclusiv
Ștefan Pavel face parte din distribuția celui mai nou serial de comedie difuzat pe Antena 1, “Bravo, tată!”.
În vârstă de 33 de ani, actorul pe care l-am mai văzut și în alte producții de succes, precum “Mangalița” sau “Băieți de oraș”, va interpreta de data aceasta rolul unui tătic, Emil, care se împrietenește cu alți trei tătici Mario, Flavius și Giovani (Liviu Vârciu, Răzvan Fodor și Cosmin Natanticu) prin intermediul copiilor lor. Fiind din lumi complet diferite, cei patru trec printr-o serie de încurcături din care încearcă să iasă cu mult umor.
Ștefan Pavel: „Zâmbetul este cea mai scurtă distanță dintre doi oameni!”
Noi am stat de vorbă cu Ștefan Pavel și am aflat câteva lucruri extrem de interesante despre viața sa.
Povestește-ne puțin despre “Bravo, tată”. Cum este personajul pe care-l interpretezi, ai intrat ușor în pielea lui?
Eu și Emil ne și asemănăm, dar ne și deosebim, pe ici, pe colo, prin punctele esențiale. Amândoi suntem băieți cuminți, cu o oarecare tendință spre însingurare. Din fericire, eu sunt un om binecuvântat cu prieteni, pe când Emil, la începutul serialului, nu prea avea pe nimeni, în afara de asistentul lui, Sică. Pentru Emil, acest serial este povestea depășirii depresiei lui, iar cei care îl scot de acolo sunt noii lui amici, Mario, Flavius și Gioni. Cred ca în asta rezidă și puterea acestui proiect, în comicul și drama vieții obișnuite.
Se filmează cu zâmbetul pe buze. Băieții sunt extraordinari și m-au primit repede lângă ei. Le mulțumesc pentru asta.
Care au fost cele mai mari provocări cu privire la “Bravo, tată”?
Probabil, acel sentiment de speranță, amestecat cu nesiguranța de dinaintea difuzării primelor episoade, atunci când nu știi dacă publicul va gusta, sau nu, povestea ta. Deocamdată, rezultatele sunt mai mult decât mulțumitoare, sunt încurajatoare chiar, iar de aici depinde doar de noi cum gestionăm valul de entuziasm manifestat față de serialul nostru.
„Un hohot de râs dă sens vieții!”
Se întâmplă să mai fie și peripeții în timpul filmărilor. V-ați lovit de așa ceva? Dacă da, ne poți povesti una?
Chiar azi filmăm o secvență în care trebuie să fiu nimerit în cap de o bilă de paintball. Mai pățești și dintr-astea!
Chiar lipsea un serial de comedie din peisaj, s-au făcut în ultima vreme doar producții cu subiecte sobre, serioase. Care sunt, după părerea ta, secretele unei comedii de succes în 2023? La ce mai râde lumea în ziua de astăzi?
Cred ca lumea râde astăzi la ce a râs încă din cele mai vechi timpuri: râde de eșec. Comedia înseamnă ,,cum nu se face” un anumit lucru. Sigur că nimeni nu-și dorește eșecul în viața lui, tocmai de aia, în fiecare duminică, de la ora 20:00, pe Antena 1, sunt niște bărbați care tot eșuează, se ridică și o iau de la capăt.
Cum definești tu umorul?
Eu cred că umorul este cel mai plăcut mod de a-ți petrece timpul. Se spune că zâmbetul este cea mai scurtă distanță dintre doi oameni. Cred că e adevărat. Pentru mine, un hohot de râs dă sens vieții și o face să treacă într-un chip mai plăcut.
Să vorbim puțin acum și despre planul personal. Este cineva acum în viața ta?
Nu am cu ce detalii picante cu care să vă delectez la această întrebare, întrucât, în viața mea personală, nu există, deocamdată, decât familia mea, prietenii mei, meseria mea și studenții.
Ce faci când nu ești la filmări/pe scenă?
Repet textul pentru momentele în care voi fi din noi pe scena sau la cadru (râde). Glumesc.
Când prind puțin timp liber, încerc să-mi încarc și eu sufletul cu lucruri frumoase (mai o carte, mai un film, mai un spectacol, mai un concert, mai o discuție cu prietenii). Mi se pare foarte important să alimentezi mereu rezervorul artistic. După-amiezele mi le petrec la UNATC, unde, împreună cu studenții din anul II de la Arta Actorului, încercăm să descifrăm tainele acestei arte (și ale lui Cehov, în particular, în acest semestru).
„Începutul unei cariere este, de multe ori, anevoios”
Este o îndeletnicire cu care mă ocup doar de un an, cea de lector la catedra de arta actorului, dar e minunat. Sigur că acum sunt responsabil pentru parcursul artistic al unor tineri, iar asta îmi înnegurează, uneori, nopțile, dar studenții sunt extraordinari și merită tot efortul din lume.
Care a fost cel mai greu moment prin care ai trecut până acum și cum l-ai depășit?
Începutul unei cariere este, de multe ori, anevoios. Nu vă plictisesc cu momentele grele, uneori disperate, prin care am trecut, pentru că nu doar eu le-am traversat; e un lucru comun pentru mulți dintre tinerii actori. Important e că, acum, am unde să-mi fac meseria, am pentru ce să mă trezesc dimineața. Fiecare zi e o nouă aventură și sunt recunoscător pentru asta.
Spune-ne ceva despre tine, ce lumea nu știe încă.
Am scris o teză de doctorat cu titlul “Tipologii și destine în dramaturgia lui Mihail Sebastian”. Este dramaturgul meu de suflet, piesele lui sunt o combinație perfectă de comedie inteligentă și emoție autentică și mi-as dori ca (măcar) fiecare român să-i citească piesele. Și romanele. Și proza scurtă. Și miile de pagini de articole din presa vremii. Și jurnalul. Și tot ce a scris omul acesta.