Uleiul de măsline a fost de întotdeauna specific zonei şi mâncărurilor mediteraneene. E versatil, nu are nevoie de refrigerare, are viaţă mai lungă decât
alte produse şi este la fel de potrivit pentru mâncăruri calde, cât şi pentru cele reci.
Grecii valorau uleiul de măsline atât de mult, încât doar băieţilor virgini le era permis să culeagă măslinele. Până în 1970, consumul de ulei de măsline în America de Nord era foarte slab, iar în magazine se găseau doar câteva branduri de ulei de măsline. Unele erau de o calitate proastă, altele erau suspectate de a fi false.
Apoi, oamenii de ştiinţă italienti au făcut public un studiu care arata că uleiul de măsline nu are colesterol şi este foarte sănătos. Astfel, consumul de ulei de măsline s-a dezvoltat în toată lumea.
În ziua de astăzi, uleiul de măsline se găseşte în mai toate magazinele, sub diverse branduri, din diverse ţări. Geografia şi climatul sunt factori-cheie care determină calitatea uleiului de măsline. Uleiul de măsline ar trebui ţinut într-un loc întunecat, răcoros. Odată ce e deschis, ar trebui consumat în câteva luni, întrucât se oxidează la contactul cu o cantitate prea mare de oxigen.
Beneficiile aduse de uleiul de măsline sunt numeroase. Totuşi, cheia este moderaţia, întrucât 30 de grame de ulei de măsline conţin la fel de multre calorii precum untul – 9 calorii pe gram.
Clasificarea uleiului de măsline virgin:
– ulei de măsline extra-virgin: poate conţine până la 5 grame de acid oleic per 100 grame de ulei şi este obţinut după prima presare la rece – ulei de măsline virgin: poate conţine 2 grame de acid oleic per 100 grame de ulei. – ulei lampant: 2 grame de acid oleic per 100 grame de ulei – ulei de măsline rafinat: 3 grame de acid oleic per 100 grame de ulei.