Iuliana Tudor a vorbit despre greutățile prin care a trecut mama ei în tinerețe, când, din cauza unor probleme grave de sănătate, a ajuns în scaun cu rotile.
Prezentatoarea de televiziune, în vârstă de 46 de ani, și-a lansat prima ei carte în urmă cu câteva zile, intitulată “Fericirea nu costă nimic”, în cadrul unui eveniment de amploare la care au participat diverși colegi de breaslă și artiști, precum Cornelia și Lupu Rednic, Fuego, Andreea Marin, Andreea Esca, Simona Pătruleasa, Amalia Enache, Virgil Ianțu, Pavel Bartoș, Fuego, Elena Gheorghe și mulți alții.
Iuliana Tudor, marcată de suferința care i-a furat tinerețea mamei sale
Bineînțeles, de la eveniment nu a putut lipsi mama ei, care este imobilizată de ani buni într-un scaun cu rotile. Iuliana Tudor a explicat că femeia care i-a dat viață este paralizată din cauza unei infecții la coloana vertebrală pe care a avut-o în tinerețe. Cu toate că a fost supusă unei operații, mama prezentatoarei de televiziune și-a recuperat doar parțial mobilitatea.
“La vârsta de 27 de ani, după o săptămână de dureri mari de spate, mama a căzut pur și simplu din picioare, în casă, și nu s-a mai putut ridica. A fost dusă de urgență la spital, unde i-au descoperit o infecție puternică a coloanei vertebrale, care îi paralizase picioarele.
A fost operată și au urmat doi ani de recuperare. Pentru că era tânără și avea, altminteri, un organism puternic, mama a reușit să se recupereze parțial de pe urma paraliziei, reluându-și oarecum mobilitatea.
Când a venit acasă, se deplasa cu ajutorul a două bastoane, iar pe distanțe mari, în căruciorul cu rotile. De atunci pentru mine aceasta a fost normalitatea în ceea ce o privește (…) Există o singură poză pe care mi-o amintesc cu mama, stând în picioare, ținându-mă de mână. Dar fotografia asta s-a pierdut” – a povestit Iuliana Tudor, pentru ciao.ro.
Prezentatoarea de televiziune avea o vârstă foarte fragedă, nu mai mult de 4-5 ani când problemele de sănătate ale mamei au apărut și spune că nu reușește să și-o aducă aminte stând în picioare.
„Perioada în care am locuit în casa bunicilor a fost vremea în care mama mea lupta cu o boală grea.
Se spune că un copil nu poate avea amintiri mai vechi de când avea patru-cinci ani. Într-adevăr, eu nu reușesc să o văd cu ochii minții, în memorie, pe mama mea mergând sau stând în picioare, pentru că nu mi-o amintesc decât în cărucior și în spitale. Tatăl meu mă ducea la ea să o văd. În spitalul în care este internată mama nu aveau voie copiii, și atunci tata convingea o asistentă să mă lase înăuntru” – a mai relatat ea, pentru aceeași sursă.