Pentru a marca o sută de ani de la nașterea Monicăi Lovinescu, Fundația Humanitas Aqua Forte și Editura Humanitas au propus un exercițiu de admirație și aducere aminte, o agendă bogată în evenimente desfășurate de-a lungul întregului an 2023 – ANUL MONICA LOVINESCU, al căror punct culminant va fi ziua de 19 noiembrie, care va debuta cu ceremonia de dezvelire a ansamblului sculptural Lovinescu–Ierunca, operă a sculptorului Virgil Scripcariu. Ceremonia va avea loc în Cotroceni, la intersecția dintre străzile dr. Grigore Romniceanu și dr. Petre Herescu, la ora 12.30.
În aceeași zi, la ora 19.00, la Ateneul Român va avea loc Gala Monica Lovinescu.
În deschiderea Galei violonistul Valentin Șerban, violoncelistul Ștefan Cazacu și pianistul Dragoș Dimitriu vor interpreta Adagio op. post. 148 D897 (Notturno), de Franz Schubert.
Vor urma dialogul dintre Gabriel Liiceanu și Horia-Roman Patapievici cu tema „Despre memorie ca datorie“, decernarea Premiului „Monica Lovinescu“ de către președinta juriului, Ioana Pârvulescu, și lansarea albumului centenar Monica Lovinescu: O viață, o voce, un destin, o biografie ilustrată realizată de Cristina Cioabă.
Partea a doua a evenimentului va cuprinde Concertul nr. 3 în do minor pentru pian și orchestră, de Ludwig van Beethoven, în interpretarea pianistului Florian Mitrea și a Orchestrei simfonice a Filarmonicii „George Enescu“, dirijată de Gabriel Bebeșelea.
Gala Centenarului Monica Lovinescu la Ateneul Român va fi prezentată de Marina Constantinescu.
„Monica Lovinescu şi Virgil Ierunca au pătruns în constelaţia mea umană mai întâi ca o «voce». Ei deveniseră o funcţie, erau răzbunarea părţii noastre care nu ajungea să se rostească. Ce «cuplu» formidabil au alcătuit ei cu noi! Istoria ne transformase în infirmi ai expresiei; ei ne înapoiau darul cuvintelor. Ce terapie formidabilă a însemnat pentru noi prestaţia lor! Să am curajul să-ntreb ce-am fi fost fără Monica Lovinescu? N-a venit oare momentul, măcar acum, la centenarul nașterii sale, să ne aducem aminte cât de mult îi datorăm și cât de puțin i-am onorat memoria?“ — GABRIEL LIICEANU
„Lupta ei a fost nu atât pentru o literatură frumoasă, cât pentru o societate de caractere. Pe ele le căuta și după apariția lor tânjea. «Trăiți frumos» însemna, pentru ea, trăiți drept, trăiți în acord cu exigențele demnității. Caracterul a fost criteriul suprem care a ghidat viața Monicăi Lovinescu. Acesta a fost «curajul fizic în fața morții» pe care Monica Lovinescu l-a profesat toata viața.“ — HORIA-ROMAN PATAPIEVICI
Jurnalistă și însemnat critic literar în perioada de după război, Monica Lovinescu a fost cea mai importantă voce feminină a exilului românesc. A absolvit Facultatea de Litere din Bucureşti în 1946 și a lucrat ca asistentă a lui Camil Petrescu la Seminarul de Artă Dramatică (1945). Încă din vremea tinereții a publicat pagini literare, cronică dramatică etc. în cele mai importante reviste culturale ale vremii (Revista Fundaţiilor Regale, Kalende, Vremea, Democraţia). În 1947, anul când în România s-a instaurat definitiv regimul comunist, tânăra scriitoare a obţinut o bursă a statului francez şi a plecat la Paris în condiţii de călătorie riscante, pe care le-a descris în memoriile sale și pe care, de-a lungul mai multor decenii, le-au înfruntat mii de români care au ales libertatea. Imediat după abdicarea forţată a Regelui Mihai I, a cerut azil politic în Franţa.
După 1990, cărţile Monicăi Lovinescu au fost publicate constant la Editura Humanitas, în principal cronicile literare citite la radio (șase volume de Unde scurte, 1990–1996), precum și cele scrise pentru România literară (volum intitulat Diagonale, 2002, 2010). La apa Vavilonului (1999, 2001, 2008, 2010, 2023) este una dintre cele mai importante scrieri memorialistice de exil. Eseurile sale politico-istorice au fost antologate în volumul Etica neuitării (2008, 2023). Cele șase volume de Jurnale, publicate în timpul vieţii (2002–2006), au fost urmate de ediţia postumă, într-un volum, intitulată Jurnal esenţial (2010, 2022, 2023) și de Jurnal inedit, 2001–2002 (2014). În 2014 și 2023 a apărut și O istorie a literaturii române pe unde scurte, 1960–2000 (antologia celor mai importante texte ale autoarei despre literatura română sub comunism). Monica Lovinescu a scris primul roman distopic din literatura română, Cuvântul din cuvinte.