Istoria celor mai ciudate cure de slăbire

.

Dietele nesănătoase şi rapide, preferatele vedetelor de astăzi, nu sunt deloc noi, aşa cum nici obezitatea nu este o noutate. Şi cu sute de ani în urma oamenii…
…  încercau să slăbească prin metode care mai de care mai ciudate.

Începând de la romani şi vechii greci, care îşi provocau intenţionat voma – desigur, nu auziseră de bulimie – după mesele îmbelşugate, şi până în zilele noastre, oamenii au căutat întotdeauna modalităţi simple şi eficiente de a slăbi rapid, eventual fără să renunţe la nimic din ceea ce le face plăcere.

De la dieta cu alcool la pâinea graham

După unii istorici, startul dietelor dubioase l-a dat Wilhelm Cuceritorul în 1087. După bătălia de la Hastings, care i-a adus coroana Angliei, Wilhem s-a îngrăşat atât de mult încât abia mai putea să urce pe cal, aşa că s-a apucat de dietă.

Una cel puţin ciudată: regele stătea închis într-o cameră şi nu punea nimic în gură decât alcool. Se pare că n-a reusit să slăbească, ceea ce nu i-a convenit calului care l-a aruncat din şa în timpul unei lupte. Căzătura l-a ucis pe Wilhelm, iar corpul lui a încăput cu greu în sarcofagul de piatră pregătit de preoţi.

Aproape 700 de ani mai târziu, un american se lăuda că a descoperit secretul unui trup perfect. Într-o lucrarea de-a sa, arăta că în zonele mlăştinoase trăiesc cei mai mulţi obezi. Ce dietă a recomandat el e uşor de bănuit: îţi strângi lucrurile şi te muţi într-o zonă mai uscată. Oare de ce n-a funcţionat?

Prin 1830 a apărut un preot presbiterian, Sylvester Graham, care susţinea că lăcomia este periculoasă nu numai pentru siluetă ci şi pentru spirit, ea fiind asociată cu desfrânarea.

Dieta inventată de el era foarte restrictivă şi plictisitoare – fără carne, cafea, ceai, tutun, alcool, dulciuri – şi punea la mare preţ legumele şi cerealele interale, de unde şi numele pâinii graham. Adepţii acestui mod de viaţă se retrăgeau în casele puse la dispoziţie de Graham şi urmău cu sfinţenie dieta lui, ca să scape de obezitate, desfrânare şi… masturbare.

Dieta cu tenie sau calcule şi calorii?

După încă 30 de ani, a apărut o variantă a dietei Atkins, inventată de un englez, William Banting. Nu ştim dacă a fost vreo legătură între dietă şi meseria lui Banting, care lucra la pompe funebre. Cert este că nebunia a cuprins întreaga Anglie după ce inventatorul a susţinut că pierduse 25 de kilograme renunţând la carbohidraţi.

La începutul secolului 20, lucrurile au devenit mai complicate şi mai dezgustătoare. Horace Fletcher, zis şi „Marele Mestecător” susţinea că fiecare bucată de mâncare trebuie mestecată exact de 32 de ori, iar ceea ce rămâne în stare solidă trebuie scuipat. Aşa-zisul nutriţionist spunea că astfel a pierdut 20 de kilograme într-o perioadă scurtă de timp. Cu aşa apucături, cu siguranţă că n-a mai primit în viaţa lui o invitaţie la cină.

Tot în aceeaşi perioadă, a apărut dieta pe bază de paraziţi. Oamenii şi-au data seama că cei infectaţi cu paraziţi intestinali pierd kilograme rapid şi fără efort, aşa că s-au gândit să profite de „darurile naturii”. Primii care au dat startul modei au fost jocheii, care aveau nevoie să slăbească repede şi mult înaintea concursurilor. Ei se infectau intenţionat cu tenie ca să slăbească. La un moment dat au apărut şi tenii sub formă de pastilă, dar nu se ştie dacă ele conţineau cu adevărat parazitul viu.

Citeşte continuarea pe pagina următoare: 1 2

Google News Urmărește-ne pe Google News

Primești pe e-mail cele mai importante articole apărute pe Unica.ro!
Abonează-te la newsletter
buton