Bulimia – când mâncarea nu e niciodată de ajuns

21.05.2010, 14:33.

Dacă site-urile pro-ana / pro anorexie le învaţă pe fete cum să evite mâncarea, blogurile pro-mia sau pro bulimie, le învaţă cum să scape de ceea ce au mâncat…
… provocându-şi voma sau folosind laxative.

Pe unul din aceste site-uri, adolescentele sunt îndemnate să-şi introducă pe gât, cât mai adânc, coada unei periuţe de dinţi şi să o mişte în sus şi în jos. Este dureros, dar dă rezultate de fiecare dată, spune site-ul respectiv, care le mai sfătuieşte pe utilizatoare să nu mănânce ciocolată sau mâncăruri picante, pentru că au un gust neplăcut când sunt parţial digerate.

Blogurile pro-mia, care abundă în astfel de sfaturi, aparţin unor adolescente care văd bulimia nu ca pe o boală, ci ca pe un mod de viaţă, o şansă de a mânca orice, fără să te îngraşi. Ele nu se gândesc însă şi la ce le asteaptă după câţiva ani de bulimie.

Ce este bulimia

Bulimia nervoasă, este o boală psihică din categoria tulburărilor alimentare şi se manifestă prin episoade de mâncat compulsiv, în care se consumă cantităţi foarte mari de alimente, urmate de măsuri extreme menite să prevină îngrăşarea: vărsături provocate, exerciţii fizice obsesive, abuz de laxative.

Chiar dacă obişnuim să asociem bulimia cu vărsăturile, putem vorbi de aceeaşi boala şi la persoane care nu vomită, în schimb folosesc alte metode de a ţine kilogramele la distanţă, de exemplu ţin post negru câteva zile sau fac exerciţii până la epuizare.

Bulimicii nu îşi pot controla comportamentul alimentar, astfel că mănâncă până la punctul în care capătă dureri de stomac. Aceste episoade pot avea loc mai des sau mai rar, însă întotdeauna sunt urmate de un sentiment de vină.

De asemenea, bulimicii sunt foarte preocupaţi de greutatea lor, au impresia tot timpul că sunt graşi. De fapt, majoritatea nu sunt atât de slabi ca cei cu anorexie. Ba chiar, bulimia este mai greu de diagnosticat şi de observat pentru că adolescentele bolnave au, de obicei, o greutate normală.

Care sunt urmările bulimei

Chiar dacă, la început, se bucură că pot mânca orice fără să se îngraşe, bulimicele încep să observe în curând urmările comportamentului lor: dinţii slăbiţi de acizii din vomă, răni pe degete, deshidratare, dereglări menstruale, constipaţie şi alte probleme digestive, insuficienţă cardiacă sau bătăi neregulate ale inimii.

Este posibil ca faţa să devina mai rotundă, din cauza glandelor salivare care se umflă, iritate de acizii din vomă.

De multe ori, bulimia este asociată cu depresii, anxietate, consum de alcool sau droguri.

Care sunt cauzele bulimiei

Ca şi anorexia, bulimia este un produs al societăţii moderne care preţuieste aspectul fizic mai mult decât orice. Dacă adăugăm la acest fapt o tendinţă biologică spre tulburari de alimentaţie – cei care au în familie persoane cu bulimie au mai multe şanse să fie afectaţi, la rândul lor – deja apare un motiv de îngrijorare.

Însă şi psihicul fiecăruia contează foarte mult. „În cazul bulimiei nervoase există o legătură clară cu depresia şi de cele mai multe ori poate fi declanşată de factori stresanţi din perioada adolescenţei, cum sunt schimbarea şcolii sau găsirea unei slujbe”, explică dr. Oana Maria Popescu, psihoterapeut şi manager PshihoBlue Timişoara.

Fiind o boală psihică, bulimia se instalează pe un „teren” deja slăbit. „Cele mai multe persoane cu bulimie au stima de sine scăzută, tulburari afective, simptome anxioase de genul fricii de situaţii sociale şi fac abuz de diverse substanţe. Un procent semnificativ din pacienţii cu bulimie nervoasă au tulburări de personalitate, cel mai frecvent personalitate de tip borderline”, mai spune psihoterapeutul.