Cine a fost J. Robert Oppenheimer, părintele bombei atomice

Cercetător enigmatic, profund implicat în viața politică și totodată un fizician de geniu, J. Robert Oppenheimer continuă să stârnească numeroase controverse. Cartea American Prometheus: Triumful și tragedia lui J. Robert Oppenheimer stau la baza filmului dedicat acestui om de știință, considerat părintele bombei nucleare.

Cuprins

1 Scurtă biografie
2 Un tânăr genial, dar cu un suflet tulburat
3 Munca și recunoașterea științifică
4 Activitatea politică
5 Los Alamos. Dezvoltarea bombei atomice
6 Robert Oppenheimer, o luptă cu conștiința

Fizicianul Julius Robert Oppenheimer este cunoscut drept omul care a inventat bomba atomică. El este unul dintre ”părinții” primelor arme nucleare, care au schimbat soarta celui de al doilea război mondial. Dar nu în ultimul rând, el este fizicianul de renume care a salvat sute de oameni în timpul războiul și care, ulterior, a făcut lobby împotriva dezvoltării armamentului nuclear.

Scurtă biografie

Julius Robert s-a născut în America, într-o familie cu rădăcini germane și evreiești. El a venit pe lume la New York, pe 22 aprilie 1904. Tatăl lui, pe nume Julius Oppenheimer, a fost un înstărit importator de textile evreu, emigrat în Statele Unite din Germania în 1888, iar mama, Ella Friedman, era pictoriță.

Oppenheimer senior venise în America fără niciun ban, fără studii și fără să cunoască limba engleză. A găsit un loc de muncă într-o companie de textile și, în decurs de numai 10 ani, ajunsese deja director în cadrul companiei.

Imagini superbe din noua casă a Elwirei și a lui Mihai Petre. Uite cât de simplu și frumos au amenajat și ce canapea spectaculoasă și-au pus în sufragerie! FOTO

Recomandarea zilei

În 1912, situația lui financiară era deosebit de prosperă, iar familia s-a mutat în Manhattan, zonă cunoscută pentru vilele și apartamentele de lux. Oppenheimer a învățat mai întâi la Școala Preparatorie Alcuin și, în 1911, a intrat la Ethical Culture Society School, institut înființat de Felix Adler pentru a promova formarea pe baze etice. Motto-ul acestui institut era „faptele înaintea credinței”.

Oppenheimer junior, care a dovedit din copilărie o inteligență deosebită, s-a format ca om de știință, avid de cunoaștere, fizician și inventator, interesat totodată de literatura engleză și franceză, și în special de chimie și mineralogie. În primul an de colegiu, la Harvard i s-a acordat statutul de absolvent în fizică pe baza studiului independent, ceea ce însemna că nu mai era obligat să urmeze cursurile de bază și se putea înscrie la cele avansate. A fost atras de fizica experimentală și a continuat studiile în Europa în acest domeniu, la Cambridge și apoi în Germania, la Universitatea din Gottingen.

Simplu și la obiect. Ce a spus Honorius Prigoană despre Adriana Bahmuțeanu, mama fraților lui și fosta soție a tatălui său

Recomandarea zilei

Un tânăr genial, dar cu un suflet tulburat

Tinerii care au avut ocazia să studieze și să se împrietenească cu Oppenheimer își aduc aminte de numeroasele lui episoade depresive. Erau un bărbat introvertit, care se refugia în studii și mai ales în laboratorul de fizică.

Cu o ținută zveltă și un corp masiv și totodată un fumător înrăit, Oppenheimer neglija adesea să mănânce în timpul perioadelor de concentrare intensă. Unii dintre cunoscuți au relatat mai târziu că avea tendințe auto-distructive. Un eveniment grav a avut loc la Paris, în timpul unei vacanțe, când s-a întâlnit cu prietenul lui, Francis Fergusson.

Oppenheimer era, ca de obicei, abătut, ursuz și recalcitrant. Vacanța la Paris trebuia să îl ajute să depășească episoarele depresive. Pentru a-l scoate din starea lui, Fergusson i-a spus că se pregătește de nuntă. Oppenheimer nu a primit vestea prea bine. El a sărit pe Fergusson și a încercat să-l sugrume. Deși Fergusson a evitat ușor atacul, episodul l-a convins de problemele psihologice profunde ale lui Oppenheimer. Afectat de-a lungul întregii vieți de perioade de depresie, Oppenheimer i-a spus odată fratelui său: „am nevoie de fizică mai mult decât de prieteni”.

Munca și recunoașterea științifică

Oppenheimer a făcut importante cercetări în astronomia teoretică (mai ales pe subiecte legate de relativitatea generală şi teoria nucleară), fizica nucleară şi teoria cuantică a câmpurilor. Munca lui a prezis multe descoperiri de mai târziu, între care neutronii, mezonii şi stelele neutronice.

Oppenheimer a adus contribuţii importante şi la teoria razelor cosmice şi a început o muncă care în cele din urmă a condus la descrierea tunelelor cuantice. În 1931 el a fost coautor la un articol despre „teoria relativistă a efectului fotoelectric” împreună cu elevul său, Harvey Hall.

Unii observatori, cum ar fi fizicianul laureat al Premiului Nobel, Luis Alvarez, au sugerat că, dacă ar fi trăit suficient de mult pentru a-şi vedea predicţiile confirmate prin experimente, Oppenheimer ar fi câştigat un Premiu Nobel pentru munca sa despre colapsul gravitaţional, stele neutronice şi găuri negre.

Activitatea politică

În perioada interbelică, Oppenheimer era concentrat mai mult pe studiile și pasiunile sale, printre ultimele numărându-se sanscrita și renumita cântare sanscrită Bhagavad Gita. Din 1934, el a devenit din ce în ce mai preocupat de politică şi de afacerile internaţionale. În acel an, a alocat trei la sută din salariul său — aproximativ 100 de dolari pe an timp de doi ani, pentru a sprijini fizicienii germani care fugeau din Germania Nazistă.

Ca mulţi tineri intelectuali în 1930, el a fost un susţinător al reformelor sociale, care ulterior au fost suspectate a fi idei comuniste. El a donat mai multor acţiuni progresiste care ulterior au fost etichetate „de stânga”. Majoritatea presupuselor sale activităţi radicale constau în găzduirea de strângeri de fonduri pentru cauza republicană în timpul Războiului Civil Spaniol şi pentru alte activităţi antifasciste. El nu a aderat deschis la Partidul Comunist, dar a transmis bani unor cauze liberale prin cunoştinţe presupuse a fi membri ai Partidului.

Mulţi dintre prietenii și apropiații lui au fost activi în Partidul Comunist între anii 1930 – 1940. Între aceştia se numărau fratele lui, Frank; soţia lui Frank, Jackie, o fostă iubită, proprietăreasa lui și mai mulţi dintre studenţii săi de la Berkeley.

Când s-a alăturat Proiectului Manhattan, în 1942, Robert Oppenheimer a scris în chestionarul personal de securitate că este „membru al cam tuturor organizaţiilor Frontului Comunist de pe Coasta de Vest”. După mai mulţi ani, el a susţinut că el nu-şi aminteşte să fi spus asta, că nu era adevărat, şi că, dacă el a spus ceva de acest gen, a fost „o exagerare semi-umoristică”.

Cu toate acestea, el a fost apropiat de mișcarea comunistă, iar FBI a deschis un dosar pe numele lui, investigând relațiile și grupurile pe care le frecventa. Aproape toţi istoricii sunt de acord că a avut puternice simpatii de stânga şi că a interacţionat cu membri de Partid, deşi există o dispută dacă el a fost în mod oficial membru al Partidului. El însuși a negat că ar fi fost membru al Partidului Comunist, dar s-a identificat drept tovarăş de drum, adică cineva care este de acord cu multe dintre obiectivele comunismului, dar fără a fi dispus să urmeze ordine din partea oricărui aparat de partid comunist.

Los Alamos. Dezvoltarea bombei atomice

În luna octombrie 1941, cu puţin timp înainte ca Statele Unite ale Americii să intre în al Doilea Război Mondial, preşedintele Franklin D. Roosevelt a aprobat un program de urgenţă pentru a dezvolta o bombă atomică. Oppenheimer a fost cooptat în proiect, alături de un grup de fizicieni și studenți americani și europeni.

Ulterior, Oppenheimer a fost numit la şefia laboratorului de arme secrete din cadrul proiectului Manhattan, hotărâre care a surprins pe mulţi, întrucât Oppenheimer avea vederi politice de stânga. Faptul că el nu avea un Premiu Nobel şi că nu avea prestigiul necesar pentru a dirija alți oameni de ştiinţă era controversat. Cu toate acestea, generalul Groves era impresionat de modul în care Oppenheimer înţelegea aspectele practice legate de proiectarea unei bombe atomice, şi de cunoştinţele sale vaste.

Atras fiind de locurile vaste din New Mexico, Oppenheimer a fost cel care a ales Los Alamos pentru construcția laboratorului nuclear. Acolo, Oppenheimer a adunat un grup de fizicieni de top ai vremii, pe care i-a denumit luminaries.

Iniţial, Los Alamos trebuia să fie un laborator militar, iar cercetătorii urmau să fie încadraţi în Armată. El a mers până într-acolo încât şi-a comandat o uniformă de locotenent-colonel şi a dat probele fizice pentru Armată, dar nu le-a trecut. Medicii militari l-au considerat subponderal, la 58 kg, i-au diagnosticat tusea cronică drept tuberculoză şi erau îngrijoraţi de durerile lui articulare lombo-sacrale cronice.

Munca în comun a oamenilor de ştiinţă de la Los Alamos a dus la prima explozie nucleară artificială lângă Alamogordo pe 16 iulie 1945, pe un loc căruia Oppenheimer îi dăduse numele de cod „Trinity”. Mulţi ani mai târziu după prima explozie, Robert Oppenheimer avea să explice că atunci i-a venit în minte un verset din Bhagavad Gita „sunt prefăcut în Moarte, distrugătorul lumilor.” Potrivit fratelui său, la acea dată Oppenheimer ar fi exclamat pur şi simplu: „A funcţionat”.

În mai puțin de o lună, Oppenheimer și echipa sa au livrat două bombe atomice care au fost lansate asupra orașelor japoneze Hiroshima și Nagasaki. Atacul nuclear a adus capitularea Japoniei în fața SUA. Însă evenimentul a declanșat și pornirea unei curse de înarmare atomice la nivel mondial.

Robert Oppenheimer, o luptă cu conștiința

La o adunare ţinută la Los Alamos pe 6 august 1945 (în seara bombardamentului atomic de la Hiroshima), Oppenheimer a urcat pe scenă şi şi-a împreunat mâinile „ca un boxer câştigător”, în timp ce mulţimea îl aclama. El a menţionat că arma nu au fost disponibilă la timp pentru a fi folosită împotriva Germaniei Naziste. Cu toate acestea, el a fost iritat de bombardamentul de la Nagasaki, care nu i se mai părea necesar din punct de vedere militar. El a mers până la Washington pe 17 august 1945, pentru a-i înmâna o scrisoare secretarului de război în care îşi exprima repulsia şi dorinţa ca armele nucleare să fie interzise. În octombrie 1945, lui Oppenheimer i s-a acordat o audienţă la preşedintele Harry S. Truman, care s-a încheiat brusc când fizicianul a făcut remarca că simte că are „sânge pe mâini”.

Proiectul Manhattan a ajuns la cunoştinţa publicului după bombardamentele de la Hiroshima şi Nagasaki, şi Oppenheimer a devenit un fel de purtător de cuvânt al fizicii nucleare. Guvernele lumii începeau să înţeleagă puterea strategică şi politică pe care o aduceau armele nucleare. Ca mulţi oameni de ştiinţă din generaţia sa, Robert Oppenheimer a simţit că securitatea faţă de distrugerile produse de bombele atomice poate veni numai dintr-o organizaţie transnaţională, cum era nou înfiinţata Organizaţie a Naţiunilor Unite, care putea institui un program de înăbuşire a unei curse de înarmare nucleară.

J. Robert Oppenheimer - portret cu Robert Oppenheimer tinand o pipa in mana — Robert Oppenheimer a fost amic cu Einstein

Din ce în ce mai îngrijorat cu privire la potenţialul pericol pentru umanitate care decurge din descoperirile ştiinţifice, Oppenheimer s-a alăturat în 1960 lui Albert Einstein, Bertrand Russell, Joseph Rotblat care protestau împotriva armelor nucleare. Pe măsură ce pericolul nuclear era tot mai bine înțeles, figura de erou a fizicianului de la Los Alamos începea să pălească. Spre sfârșitul vieții, el a luptat pentru îngrădirea înarmării nucleare. Oppenheimer a murit de cancer la gât la 15 februarie 1967, la vârsta de 62 de ani.

Chestiunea responsabilităţii oamenilor de ştiinţă faţă de umanitate a inspirat drama lui Bertolt Brecht intitulată Galileo (1955), The Physicists de Friedrich Dürrenmatt, şi a stat la baza operei Doctor Atomic⁾ de John Adams (2005), concepută anume pentru a-l ilustra pe Oppenheimer ca un Faust al zilelor noastre.

Ca om de ştiinţă, Oppenheimer este amintit de către elevii şi colegii săi ca un cercetător strălucit şi profesor implicat, fondator al fizicii teoretice moderne din Statele Unite. Viața lui a inspirat numeroase piese de teatru, romane și scenarii de film. Cea mai nouă producție a regizorului Cristopher Nolan este inspirat de cartea American Prometheus: Triumful dedicată lui Robert Opppenheimer. De la bun început, filmul a fost apreciat de critici și de cinefilii pasionați de istorie și este una dintre cele mai importante producții de la Hollywood din 2023.

foto: Shutterstock, Profimedia

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro