Cezara Dafinescu este una dintre cele mai îndrăgite actrițe a teatrului românesc. S-a născut la Sibiu și, deși părea să urmeze o carieră în sport, viața a condus-o pe un cu totul alt drum. Așa a ajuns pe scena teatrului pe care îl consideră „viața ei”.
Într-un interviu acordat, în exclusivitate, pentru UNICA.ro, Cezara Dafinescu (75 ani) a dezvăluit că nicio clipă nu și-a dorit să renunțe la teatru și a explicat cât de grea este meseria de actor, vorbind, în același timp, despre relația pe care o are cu cei doi nepoți ai săi, Petru și Andrei.
O doamnă și o actriță rafinată, Cezara Dafinescu și-a iubit întotdeauna meseria, cea care poate i-a furat o parte din viața personală. A lucrat din greu pentru fiecare rol și a îndrăgit fiecare personaj, reușind de fiecare dată să scoată tot ce a fost mai bun din el. Și întotdeauna publicul a „răsplătit-o” cu ropote de aplauze.
Când suflăm în lumânări, pentru fiecare dintre noi, prima dorință e să cerem sănătate, dar cu trecerea timpului conștientizăm că într-adevăr sănătate e tot ce ne dorim.
Ați spus, la un moment dat, că a fost un noroc faptul că v-ați accidentat pentru că astfel v-ați îndreptat spre actorie. V-ați gândit vreodată cum ar fi fost viața dumneavoastră dacă nu ați fi suferit acea accidentare?
TEATRUL e viața mea… așa că nu-mi pot imagina să fi fost altfel.
Considerați că frumusețea dumneavoastră v-a ajutat în carieră sau a fost mai degrabă un impediment?
Nu m-am bazat niciodată în cariera mea pe așa zisa „frumusețea mea!” Mi-am construit rolurile, încercând să forez adânc în sufletul personajului, frumos sau urât. Dar recunosc, mă bucur că am arătat bine! Îmi plac lucrurile frumoase. Aspectul meu fizic nu mi-a influențat cariera.
Cezara Dafinescu: „Frumusețea fizică nu face doi bani fără cea interioară”
Ați fost și sunteți una dintre cele mai frumoase actrițe de pe scena teatrului românesc. Cum reușiți să vă mențineți? Care este secretul dumneavoastră?
Nu am un „secret”. Dacă l-aș avea, fiind „secret”, nu l-aș spune. Cred că foarte importantă e „gena” cu care te naști. M-am născut într-o familie cu tradiție de „femei frumoase”, dar frumusețea fizică nu face doi bani fără cea interioară, așa că am încercat să trăiesc și să gândesc frumos.
Dacă tot v-am întrebat de frumusețe… A existat vreun actor care s-a îndrăgostit de dumneavoastră și a vrut să „vă fure” din brațele soțului?
M-am căsătorit din anul trei de facultate. Am considerat atunci că George (Motoi) e „Alesul”. Nu m-au interesat bârfele, mi-am văzut cu seriozitate de „viața mea, teatrul”!
Poate au fost și alți bărbați care m-au iubit, dar eu eram atât de „căsătorită” încât nimeni nu a încercat nici un gest. Eram intangibilă!
Ce vă spunea criticul interior când vă uitați în oglindă în primii ani de carieră? Dar acum ce vă spune?
Întotdeauna am încercat să fiu cât de obiectivă cu putință, așa încât „criticul” meu din oglindă” mi-a spus exact ce vedea!
Cezara Dafinescu, despre meseria de actor: „Pui cărămidă după cărămidă”
Ați vrut vreodată să renunțați la scenă? Ce reprezintă teatrul pentru dumneavoastră acum, după o carieră atât de îndelungată?
Niciodată. Rațiunea mea de a fi.
Care este ultima piesă de teatru la care ați fost spectator? Ce părere aveți despre noua generație de actori?
Nu-mi amintesc cea mai recentă piesa văzută… Au fost ani grei, de pandemie. Meseria de actor se face cu „sânge și sudoare”. Pui cărămidă după cărămidă, rol după rol, an după an… Abia la sfârșit vezi rezultatul. Dar foarte important în meseria noastră e publicul. Fiecare mare actor în interviuri a vorbit despre „publicul, Măria sa”. El te ridică sau te coboară. Pentru EL jucăm, pentru el trăim.
Unii dintre „tinerii actori” sunt foarte talentați, dar uneori se grăbesc să se considere „buricul pământului”, chiar dacă au doar câteva roluri la activ. Cu fiecare rol nou, actor matur sau tânăr, ești ca un copil, la început de drum.
Tinerilor le urez succes, noroc, răbdare, muncă. E o meserie de nervi tari și ficat sănătos.
Care a fost rolul carierei dumneavoastră, cel pe care l-ați iubit cel mai mult?
Rolurile mele sunt „copiii” mei. Pe toate le iubesc, ele sunt parte din sufletul meu.
Am avut șansa la TNB să joc în spectacole de succes, alături de parteneri minunați, de care mi-e foarte dor. Spectacolele se jucau ani în șir cu mare succes. Îmi amintesc de turneele prin țară. Iar noi, actorii, eram o mare familie. Cum să-i uiți pe Radu Beligan, Draga Olteanu, Marinuș Moraru, Gheorghe Dinică, Dem Rădulescu, Mișu Fotino, Amza Pelea și mulți altii. Cum să nu fiu recunoscătoare că timp de peste 20 de ani i-am fost parteneră uriașului actor Florin Piersic, de care mă leagă o frumoasă prietenie!?
Care este condiția actorului în România? Considerați că actorii români sunt apreciați la adevărata lor valoare?
Nu știu să răspund! Știu doar că valoarea iese la suprafață ca untdelemnul din apă. Ea nu așteaptă numărul anilor.
Apropo de asta, prin anii 1982-1983, am fost premiată de Adrian Păunescu la Cenacul Flacăra tocmai sub acest titlu: „Valoarea nu așteaptă numărul anilor”! Cred cu tărie că actorii valoroși au fost apreciați în toate timpurile.
Cezara Dafinescu, despre prietenie și sacrificii: „Nu regret nimic”
Există prietenie adevărată în teatru? Sau este doar o competiție continuă între actori?
Eu în TNB am jucat mult și nu am avut timp să mă gândesc la o ”competiție”! În meseria noastră e loc pentru fiecare (în funcție de talentul lui) așa cum din păcate și „nimeni nu e de neînlocuit”!
Prietenia, însă, dacă ai șansa să o găsești, e foarte importantă. Eu, din păcate, nu am avut prea mulți prieteni! Poate că sunt prea pretențioasă.
„Satisfacția reușitei, a lucrului bine făcut, îți umple viața”
Care sunt cele mai mari sacrificii pe care le-ați făcut pentru cariera dumneavoastră?
Când îți iubești meseria, așa cum am iubit-o eu, niciun sacrificiu nu e de ajuns. Satisfacția reușitei, a lucrului bine făcut, îți umple viața. Poate ar fi trebuit să stau mai mult cu cei din familia mea, dar, judecând acum, cu trecerea anilor, nu regret nimic din ce am făcut.
Credeți în destin? Sunteți de părere să omul își face soarta cu mâna lui sau totul este predestinat?
Nimic nu e întâmplător… TOTUL E PREDESTINAT!
Cum este îndrăgita actriță în rolul de bunică
Vă pare rău că fiica dumneavoastră nu a ales să facă actoria?
Fata mea nu a vrut să devină actriță. A considerat că doi actori în familie e suficient. Ea s-a realizat pe alte planuri. Fiecare cu „chemarea” lui.
Care a fost momentul dumnevoastră de cumpănă în această viață?
Au fost mai multe „momente de cumpănă” în viața mea, din păcate. Dar „Dumnezeu îți dă doar ceea ce poți duce” așa că le-am trecut cu speranța de mai bine.
Cum sunteți în rolul de bunică? Vin nepoții să vă ceară sfaturi, să se consulte cu dumneavoastră?
Raluca, fata mea, a fost o „leoaică” posesivă cu fiii ei. Nu a dorit să împartă cu nimeni „iubirea lor”, așa că i-a ținut departe de mine. A fost poate de vină și meseria mea și alte evenimente, așa încât nu am putut să le dau atâta dragoste cât aș fi putut.
Din fericire, Andrei și Petru, nepoții mei, au crescut frumos și sunt mândră de realizările lor. Cu timpul, din păcate, și ei vor vedea că ”au ratat” o bunică așa ca mine. Cu experiența mea de viață le-aș fi putut da multe sfaturi bune. Păcat.
Vezi în Galeria FOTO de mai sus mai multe imagini cu Cezara Dafinescu