Mioara Velicu este ca argintul viu. La aproape 80 de ani, celebra interpretă de muzică populară continuă să încânte cu glasul ei și ne dezvăluie secretul vitalității ei.
Într-un interviu exclusiv pentru UNICA.RO, cântăreața Mioara Velicu face dezvăluiri neștiute despre carieră și viața personală. Artista mărturisește că muzica o menține în formă, motiv pentru care nu are de gând să renunțe la scenă. Aflăm de la Mioara Velicu ce pensie are, ce spune despre drepturile de autor pe care vrea să le cedeze fiicei sale și de ce este nemulțumită de CREDIDAM (n.r. – Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiștilor Interpreți) și de taxele pe care le plătește la stat.
Mioara Velicu: „Regret că nu m-am îmbrăcat mireasă”
Mioara Velicu ne vorbește despre povestea de iubire trăită alături de regretatul soț, Nicolae Martinescu, și recunoaște că regretă faptul că unica fiică nu i-a moștenit talentul artistic.
Nu știu dacă am un secret, cred că totul este la Dumnezeu. Gena este așa, mama arăta bine. Eu folosesc multe cosmetice, dar mă mențin pentru că tot timpul am activitate. Îmi dau cu tot felul de creme, dar nu mă duc să-mi fac tratamente. Mi-ar plăcea, dar nu are rost, pentru că la anul fac 80 de ani. Buletinul meu expiră în 2077 și eu tot tânără mă simt.
Am stat ani de zile la țară, mă duceam să cânt și reveneam la țară, unde aveam aer curat și bună dispoziție. Nu am mers niciodată la sală. Caut tot timpul să-mi fac profesia. Nu sunt nici vreo gospodină extraordinară, acum învăț să gătesc, de pe youtube, orice fel de mâncare. Eu sunt de la țară, nu știu să fac feluri sofisticate.
Ați debutat în anul 1963, aveați doar 19 ani. Vă mai aduceți aminte o întâmplare, emoțiile de atunci?
La 19 ani să iau viața în piept, să mă descurc fără ajutor a fost extraordinar de greu, dar și foarte frumos. Toată viața mea am fost optimistă și am învățat de la părinții mei să-mi fac vara sanie și iarna car.
Tot ce am făcut până acum, nu știu dacă e mult sau puțin, am făcut pe spatele meu și cu ajutorul lui Dumnezeu. El mi-a dat acest har care merge și la ora actuală. Eu am avut foarte târziu imprimari sau apariții la televizor. La primul meu concurs m-am dus singură, la Galați, și l-am luat.
Mioara Velicu, despre relația cu Maria Ciobanu: „Nu există atâta noblețe și atâta modestie ca la ea”
Ați avut o relație deosebită cu Maria Ciobanu. Cum v-ați întâlnit și cum a început să va ia cu dansa la nunți?
În anul 1980 m-au solicitat de de la Ansamblul Ciocârlia să vin ca solistă. Asta datorită lui Benone Sinulescu și al Ilenei Sărăroiu. Acolo erau niște monștri sacri ai muzicii populare, Angela Moldovan, Maria Ciobanu, Maria Butaciu.
M-am integrat imediat chiar dacă eram mai puțin cunoscută. Maria Ciobanu, un suflet extraordinar, nu există atâta noblețe și atâta modestie ca la ea. Ea avea nunți în weekend și ne lua cu ea, să mai câștigăm și noi un ban. Noi aveam 1500 de lei pe lună plus 400 de lei sâmbăta la nuntă, va dați seama cât câștigam. Aveam încă un salariu în plus din care ne puteam întreține.
„Există persoane care umblă în viața ta cu bocancii”
V-ați lovit vreodată de cenzura din comunism? Ajungea și la cântăreții de muzică populară?
A fost o cenzură constructivă în ceea ce privește muzica. Dacă greșeai erai pedepsit, sau nu te mai primeau în ansamblu. Pe atunci, orice om greșea, indiferent de situația lui, era pus la gazeta de perete. Și îți era rușine când treceai pe acolo, că te vedea toată lumea. Astăzi, ce mă doare extraordinar de tare este că există persoane care umblă în viața ta cu bocancii chiar dacă nu știu despre ce-i vorba. Pe ei nu-i interesează ce ai făcut, cât ai muncit, îi intersează dacă ai făcut ceva greșit.
Mioara Velicu: „Nu e creștinește să mă judece cineva că muncesc la vârsta mea”
Din cauza invidiei, a răutății, a stresului sau a oboselii, v-ați gândit vreodată să renunțați?
Nu, niciodată nu m-am gândit la asta. Când îți place ceva și nu faci pentru bani, nu există să renunți. Acum aș putea să stau acasă, am un ban în bancă, dar lumea e rea. Există persoane care nu fac parte din zona muzicii și scriu despre cât câștigă cineva. Dacă eu muncesc la vârsta asta, ai ceva cu mine?
Dacă m-aș duce la tv să cer ajutor, să zic că n-am bani, atunci ar trebui să mă judece. Nu e creștinește să mă judece cineva că muncesc la vârsta mea. Am tot ce-mi trebuie acasă, mi-am creat un confort peste medie și am noroc cu fata mea care știe ce să cumpere. După mine, luam totul din Obor.
Mioara Velicu: „Cel mai greu moment a fost când soțul meu a plecat la Domnul”
38 de ani de căsătorie. Care a fost cel mai frumos, dar și cel mai greu moment din căsnicia dumneavoastră?
Cel mai frumos moment a fost când m-a cerut de nevastă, a fost fericirea vieții mele. Am însă un regret, că nu m-am îmbrăcat mireasă. Aveam 36 de ani, un copil plus concepțiile mele de la țară. Iar cel mai greu moment a fost când soțul meu a plecat la Domnul și va mai fi până voi ajunge la el. Nu vreau să mă victimizez. Eu, de când a plecat bărbatul meu, țin lumânarea aprinsă tot timpul la cimitir, de 10 ani.
Uneori am o vinovăție în suflet că el nu mai este și că eu trăiesc în continuare, că mă duc pe scenă, că sunt între oameni. Oricât de bine mi-ar fi între oameni și pe scenă, gândul tot la el îmi este, ce bine ar fi fost dacă mai trăia.
Cum a fost și este mama Mioara Velicu? A moștenit fata talentul dumneavoastră?
Trebuie să recunosc că nimeni nu a împărtășit drumul cântecului și-mi pare foarte rău. Nici fata, nici nepoata mea nu cântă. Bine, nici eu n-am insistat. Ele s-au îndreptat pe drumul lor, dar mă doare sufletul că nu am cui să las zestrea mea de cântec.
Mama Mioara nu știe să se laude, dar faptul că lumea îmi spune MAMA cred că înseamnă foarte mult. Îmi place să ajut tinerii, să-mi admir înaintașii. Mă bucur că și tinerii care cântă alte genuri mai fac și remixuri de muzică populară.
„La anul împlinesc 80 de ani și mă duc să trec drepturile de autor fiicei mele”
Știu că aveți o problemă apropo de Credidam...
Da, cel mai tare mă doare sufletul când ia cineva un cântec de la mine, îl remixează și nu spune că e al meu. Eu nu am mai dat cântece la Credidam pentru că mă doare inima să văd cum necunoscuți iau milioane și eu iau 200 de lei, după atâția ani de muncă. Mi se pare jignitor să-mi dai 200 de lei, asta însemnând că tu ai controlat unde am cântat și ce am făcut. La anul împlinesc 80 de ani și mă duc să trec drepturile de autor fiicei mele.
Ce nu știe lumea despre dumneavoastră?
Obișnuiam să-mi cos singură iile. Mai fac mileuri. Soțul meu are o colecție de medalii pe care le țin la loc de cinste în casă.
Mioara Velicu: „Nu merg să cânt pentru că nu am ce mânca, ci pentru a fi în atenția publicului”
Ați făcut compromisuri în viață? Care a fost cel mai greu?
Nu am făcut sau nu mi-am dat seama dacă am făcut. În viața mea personala și profesională sigur nu am făcut, am știut mereu cât pot și până unde pot merge. Îi mulțumesc din tot sufletul publicului care a fost tot timpul lângă mine! Când îi văd că aplauda sunt în stare să fac orice să-i binedispun. Eu știu să cânt manele, muzică ușoară, să dansez. Nu merg să cânt pentru că nu am ce mânca, ci pentru a fi în atenția publicului.
Am avut cu Ștefan Bănică 5 zile de colinde, cu Fuego am mers în spectacole. Cu Benone Sinulescu am făcut 16 cântece frumoase iar acum am două piese cu Raoul. Îmi place mult muzică lăutărească, dar o cânt așa cum știu eu, nu la nivelul lui Gabi sau al Mariei Tănase.
Mioara Velicu, despre taxele la stat: „Ce fel de oameni sunt cei care fac legile astea?
Aveți o carieră uriașă așa că vă întreb, statul este recunoscător marilor artiști ai țării? Pensia este pe măsură?
N-aș putea spune că nu sunt mulțumită. Am 4000 de lei pe lună, jumate din ei pentru s-au luptat Angela Buciu și Mihaela Mihai, ne-au scos niște drepturi. Pensia mea, fără ce au reușit fetele, este de 1200 de lei. La fiecare trimestru plătesc o sumă pentru banii câștigați, 24 la sută îmi oprește statul. Dacă mă duc la banca să-mi scot propriii bani, îmi opresc 8 la sută din munca mea. Ce a făcut statul pentru mine?
Eu am fost toată viață pe drumuri, într-un stres extraordinar de mare, sunt lucruri pe care statul nu mi le va putea niciodată plăti. Oare ce fel de oameni sunt cei care fac legile astea?