Au trecut 30 de ani de când Trupa Body&Soul s-a lansat pe piața muzicală și a cucerit publicul cu hituri de neuitat, precum „Super femei”, „Băieții știu ce vor” sau „Ne-au topit căldurile”. În exclusivitate pentru UNICA.ro, George, Laurențiu, Florin și Bogdan își aduc aminte cum s-au cunoscut și cum au înființat trupa de dans „Dancing the Dream”. Aflăm cine le-a insuflat băieților dragostea pentru cântat și cum a ajuns trupa să se numească Body&Soul.
George, Laurențiu, Florin și Bogdan, pe scurt trupa Body&Soul, s-au întâlnit din întâmplare acum 30 de ani. George n-avea nicio înclinație spre dans sau cântat, Laurențiu și Bogdan dansau deja, iar Florin făcea balet. Într-un interviu exclusiv pentru UNICA.RO, băieții de la Body&Soul își aduc aminte de cum au reușit să gestioneze succesul uriaș din 2000 care a venit odată cu piesa „Superfemei”. Tineri, talentați și pe val, roiau fetele în jurul lor, dar mărturisesc că nu au avut momente în care celebritatea le-a luat mințile. George, Laurențiu, Florin și Bogdan își amintesc cum l-au cunoscut pe ,,balaurul” Mihai Alexandru și recunosc că n-au uitat nici azi emoțiile și șocul pe care l-au avut debutând, în 1997, pe piața muzicală românească.
Bogdan de la Body&Soul: ,,În mintea mea de copil eram pe câmpul de luptă și mă simțeam singur”
Trupa Body&Soul a luat ființă în anul 1993. Inițial, ați fost o trupă de dans. Cum v-ați întâlnit?
George: Nu am avut o înclinație pentru dans sau cântat. Într-o zi jucam fotbal pe maidan și un prieten mi-a spus ca este concert Michael Jackson și are două bilete. Pe loc am fost cucerit de scenă, lumini, artificii și bineînțeles de megastar. Din seara cu pricina a intrat microbul în mine, dansam în somn și cântam în baie. Timid, am dat de fan clubul Michael Jackson și acolo i-am cunoscut pe băieții mei, care mai de care „Michael Jackson”. Problema e că niciunul nu semăna cu mega starul Michael Jackson, nici măcar la șuvițe.
Laurențiu: Până în anul 1998 am fost trupă de dans și ne numeam „Dancing the Dream”, eram fani Michael Jackson. După aia am început să cântăm și a trebuit să schimbăm numele și am ales Body&Soul, propus de Bogdan.
Florin: Ne-am întâlnit în celebrul fanclub Michael Jackson, prin ’92, când Michael a cântat prima dată în România. Am văzut la Televiziunea Română un anunț cu acest fanclub și așa am ajuns printre colegii mei de trupă. În perioada aia eram puțin mai avansat în ale dansului. Făceam parte din trupa de balet a C.C.A. și dansam într-un spectacol de estradă. Așa că nu mi-a fost greu să mă remarc printre colegii mei.
Bogdan: După ce ne-am împrietenit am decis sa trecem la nivelul următor și am mers direct la Festivalul Mamaia, unde am și câștigat premiul de originalitate. Surprinzător pentru niște băieți care se bucurau doar că participau.
„Mihai Alexandru a fost un ‘balaur’ la început. A stat mult cu biciul pe noi”
Ce înseamnă, pentru voi, Mihai Alexandru? Cât de rapid v-a convins să vă apucați și de cântat?
George: Mihai Alexandru pentru mine a fost un „balaur” la început, nu înțelegeam nimic din ce visa el sa devenim noi. Mihai este un perfecționist în muzică și a stat mult cu biciul pe noi. Îl apreciez enorm, îl iubim și ne iubește.
Florin: Mihai Alexandru înseamnă începutul trupei Body&Soul. Este primul meu contact cu un studio profesional. Cu ajutorul lui Mihai și cu vocea lui Bogdan, am reușit sa orchestrăm prima noastra piesă, ,,Cum aș putea”.
Bogdan: Pentru mine, Mihai Alexandru este un geniu. El m-a învățat să cânt. Doamne, cât putea sa ne bodogăne aproape zilnic, ca după să râdem în hohote! Sufletul lui? O fărâmă din Dumnezeu. Știu eu ce zic că ne știm de 30 de ani. Eu sunt copilul lui tâmpit. După ce ,,mă ia la palme”, mă ia în brațe, că mă iubește. Îl simt frate, părinte, nu știu să explic. Simt că bunătatea lui mă protejează și mă simt în siguranță lângă el. E al meu, eu al lui copil, rămân cu el până la sfârșit. Piesa ,,Cum aș putea” ne-a adus o notorietate nesperată.
Bogdan de la Body&Soul: ,,În mintea mea de copil eram pe câmpul de luptă și mă simțeam singur”
În vara lui ’97 ați avut debutul oficial pe scena muzicala românească. Vă mai aduceți aminte emoțiile sau o întâmplare?
George: Eram coregraful formației și am avut un dans cu scaune gen Janet Jackson. Teama mea era să nu scape cineva scaunul în timpul dansului, scaun care a venit spre mine si m-a lovit. De ce ți-e frica nu scapi.
Florin: În ’97, la Mamaia, apariția noastră a fost ca o bombă! Din toate variantele posibile, noi am trecut de preselecții, am intrat în spectacolul mare si am câștigat si cel mai frumos premiu, cel de originalitate. A trecut ceva vreme de atunci, dar mai țin minte cat de mult am pregătit această apariție și cum repetam dansul în rondul din parcul Cișmigiu, pe scările de lângă academie.
Bogdan: Si, claro que si, așa ceva nu se uita. Ne-a mai ajutat și inconștiența vârstei combinată cu acel soi de curaj care îți dă brânci pe scena, teritoriu care merită cucerit.
Singurul lucru care îmi stăruie puternic în minte în legătură cu experiența Mamaia ’97 este că îmi era un dor teribil de mama. Mai târziu, am citit că soldații, pe câmpul de luptă, când sunt răniți, se gândesc sau chiar își strigă mama. Ori atunci aia era lupta mea, în mintea mea de copil eram pe câmpul de luptă și mă simțeam singur. Băieții doar dansau la acea oră iar presiunea rezultatului era mai mult pe mine.
,,Eram copii cu minte îngustă”
,,Superfemei”, hitul anului 2000. Ați devenit celebri instant. Cum ați reușit sa faceți față acestui succes?
George: Tatal meu avea o vorba, ,,de-aș avea eu anii tai și mintea mea!”. Eram copii cu minte îngustă și, cu toate astea, am avut parte de oameni buni pe lângă noi. Trebuia să profitam mai mult de aceea perioadă, turnee mai lungi, investiții mai mari în formație. Însă perioada de glorie a fost frumoasă și îmi doresc să mai avem acel vibe din trecut.
Florin: Piesa ,,Superfemei” a bubuit pe piața muzicală iar noi eram destul de pregătiți, în perioada aia, să facem față unui succes. Prin urmare, am scos albume mai departe, să ne definim ca trupă.
Bogdan: Piesa a fost produsă la Mihai Stoica (Boby de la Voltaj) iar textul a fost făcut împreună cu Dan Badea. ,,La stânga femei, la dreapta femei” a plecat de la George, colegul nostru. Odată cu această piesă, trupa a cunoscut notorietatea. În anii 2000, succesul românesc nu consta în sume exorbitante de bani, lux și tot ce ține de zona asta. Succesul și bucuria noastră au rămas oamenii, care erau și sunt fericiți să cânte cu noi când suntem pe scenă.
,,La vârsta aia îmi doream să mă recunoască lumea pe stradă”
A existat vreun moment când celebritatea v-a luat mințile?
George: Niciodată, am fost mereu echilibrat și i-am mulțumit lui Dumnezeu că am trăit și eu momentele pe care le-am văzut la Michael Jackson. Bineînțeles că la o scară mai mică, chiar foarte mică (râde).
Laurențiu: Eu mă trag dintr-o familie de oameni modești. Educația pe care am primit-o de la ei mi-a fost învățătură să nu mă comport altfel decât sunt, adică OM.
Florin: Să se urce celebritatea la cap? Probabil că a existat așa… un fel de moft. Ai grijă cum te îmbraci, vezi cum vorbești, zâmbește mai mult, dar astea sunt firești când apari la tv!
Bogdan: Chiar daca la vârsta aia îmi doream să mă recunoască lumea pe stradă n-am avut niciodată în cap figuri de genul ăsta. Astăzi nu mai este vorba deloc despre celebritate. Îi sunt doar recunoscător lui Dumnezeu că mă ajută să scriu alaturi de băieți partea a doua a trupei Body& Soul.
Trupa Body&Soul, 30 de ani de la lansare
Aveați un succes imens și la fete. Cum reuseați să le faceți față?
Laurențiu: Vremuri apuse, dar frumoase. Fetele se distrau altfel atunci, nu era nebunia de acum, numai cu ochii în telefon.
Florin: Cu fetele mă descurcam. Nu era o problemă. Chiar dacă mă îndrăgosteam repede si îmi trecea greu. Au fost cele mai frumoase clipe, izvor nesecat de inspiratie.
Bogdan: În cel mai delicios mod posibil! Zâmbete, autografe și amabilitate.
Ce planuri are trupa Body&Soul pentru următoarea perioadă?
George: Să scoatem un hit ca în 2000.
Laurențiu: Sperăm să fim iar pe val, cum eram în anii 2000, și să lansăm cât mai multe melodii foarte bune. Mai sper să ajung cu Tamiga & 2Bad în Billboard Hot 100.
Florin: În perioada următoare vrem să stăm mai mult timp in studio, să terminăm un nou album. Sper să reușim.
Bogdan: Sa fie organizată, pentru că asta reprezintă baza oricărui proiect serios și de durată. Astăzi ne concentram pe lansarea pieselor noi într-un interval de timp constant, fapt care se va resfrânge benefic asupra canalului nostru de Youtube Body&Soul Romania.
Ce alte pasiuni sau afaceri au băieții de la Body&Soul. ,,Pentru mine fotografia este ca o terapie”
Băieții de la Body&Soul nu se ocupă doar de muzică. George este afacerist de ani de zile, iar Laurențiu avea o pasiune, mașina de cusut.
George: Nu am avut nicio problemă să trec de la scenă la birou sau în fabrică, sau la clienți. Îmi place să muncesc, să călătoresc, iubesc viața.
Laurentiu: Nu am mai pornit mașinile de cusut de peste 5 ani. Pasiunea pentru îmbrăcăminte a apărut la vârsta de 15-16 ani. Mi-am dorit să fiu mai diferit față de toată lumea si chiar eram pentru că-mi făceam singur îmbracamintea, foarte deosebita pentru acele vremuri.
Florin: Lumea știe atât cât trebuie despre mine. Nu sunt un colecționar înrăit de ceva anume. Poate nu știe lumea că, împreună cu Laurențiu, avem un proiect muzical de success, ,,Tamiga & 2Bad”, cu melodii care au depășit 50 milioane de vizulizări.
Bogdan: Oamenii nu știu despre mine că sunt un pasionat al modelelor auto în miniatură. Îmi place foarte mult să le fotografiez și să le înrămez. Pentru mine fotografia este ca o terapie.
,,Cu dragoste mare îmi amintesc de toți ai mei care au plecat”
Ce vă plăcea să faceți când erați copii?
George: Visam cu ochii deschiși la ce am acum, serios vorbesc. Mama era des chemată la școală pentru ca fiul ei este un visator si nu se concentreaza la ore.
Laurențiu: Am jucat foarte mult fotbal, dar ce-l mai mult mi-a placut tirul. Am făcut peste 5 ani acest sport de performanță, aveam și diplome.
Bogdan: Voiam să fiu liber, să fac ce vreau eu și normal că nu se putea. Adoram să stau cu tataie, el mă lăsa să fac ce voiam. Cand îl vedeam, începea vacanta. Îmi plăcea să mă duc la bunici la Caracal. Era nenorocire la mesele in familie, cu unchi, mătuși, verisoare, tot familionul (râde). Ce mâncare bună, ce poante, ce hohote de râs, ce veselie! Când vreau să-mi liniștesc sufletul acolo mă întorc, la momentele alea fara griji, când toți erau bine. Cu dragoste mare și cu dor imens îmi amintesc de toți ai mei care au plecat…
Florin: În copilărie mă jucam non-stop. Eram tare pe alergat, cel mai bun la jocurile cu fugă. Strada era plină de copii, și ideile de joacă erau multe.
Bogdan de la Body&Soul: ,,La ora aia, școala era penitenciar pentru mine”
Cum erați la școală, mai rebeli, mai timizi?
George: Am avut din ambele și timid, și rebel.
Laurențiu: La scoală am foarte cuminte, aveam numai 10 la purtare, dar în afara școlii mă băteam cu toată lumea.
Florin: Din perioada școlii îmi amintesc că eram protejat de colegii din clasă. Eram o fire mai tăcută și foarte timidă, dar cu toate astea aveam o gașca de prieteni cu care făceam toate nebuniile.
Bogdan: Am iubit școala enorm. Școala era în stânga eu fugeam in dreapta (râde). La ora aia, scoala era penitenciar pentru mine. Eu voiam sa fiu LIBER, adoram să stau în natură și să observ viața insectelor. Teleenciclopedia din capu’ meu! Sistemul de învățământ nu m-a ,,agățat” cu nimic.
Mă puseseră în ultima banca bineînțeles, la geam. Și când dădea soarele ăla căldicel, pe la 9 fără, cădeam fără speranță. Avantaj imens că nu sorăiam (râde). Nici azi nu știu cum făcea profu’ de fizică. Se oprea, le făcea tuturor semn să se de-a la o parte, și cu o țintă perfectă, direct de la catedra, îmi arunca cartea de fizica fix in moalele capului.
,,Ne pupam pe gură de 100 de ori la fiecare despărțire”
Dar când v-ați îndrăgostit prima dată vă mai aduceți aminte?
George: Prima dată m-am îndrăgostit de cineva de la televizorul pe lampi care se deschidea după ce se încălzea lampa (râde). Aveam 4 sau 5 ani dar țin minte că atunci când începea emisiunea mă duceam să-mi fac freza, crezând că și prezentatoarea mă vede
Laurențiu: Pe la 13-14 ani, m-am îndrăgostit de o fată din Tuzla, județul Constanța, pe care am cunoscut-o la mare, a fost frumos și a durat 2 ani.
Florin: Prima dragoste inocentă mi-o amintesc din prima zi de școală, când cea mai frumoasă colega de clasă a mers cu mine de mână.
Bogdan: Prima dragoste s-a numit Flori. Eram amândoi clasa a 2-a. Avea niște trăsături de star de cinema din anii ‘20 și o aluniță discretă lângă gură. Era o fata slăbuță iar cei care voiau să o supere îi spuneau Schilifrici. N-aveam treabă, eu o adoram pe ea. Ne pupam pe gură de 100 de ori la fiecare despărțire.
Body&Soul, despre cel mai greu moment din viața lor. „Mi-a dat lumea si viața peste cap”
Care a fost cel mai greu moment din viața voastră?
George: Atunci când tatal meu a decis sa fie singur în compania la care lucram de 24 de ani. Am avut noroc pentru că lângă mine era și este o femeie puternică, Cristina, soția mea.
Laurențiu: Au fost multe, dar ce-l mai mult m-a marcat moartea tatălui meu.
Florin: Au fost și momente grele în viața mea, dar nu vreau să vorbesc despre ele. Pot să spun doar că era să mor înecat în lacul IOR.
Bogdan: Pierderea părinților mei, fără discuție. Dar și pierderea total neașteptată a unui prieten. Vorbesc aici despre lucruri ireparabile. Despre cele reparabile, despărțirea de Body&Soul adică. Acela a fost un moment care mi-a dat lumea si viața peste cap.
Cea mai importantă calitate? Cel mai mare defect?
George: Efortul de a ajunge unde mi-am dorit, adică ambiția și rezistența în fața dificultăților. La defecte nu mă bag, am un sac mare.
Laurențiu: De când mă știu, am încercat să fiu cât mai perfect, cred ca este o calitate. Defectul meu este ca am prea multe defecte, nu sunt perfect.
Florin: Calitățile si defectele mele nu știu care sunt, probabil sunt si ele acolo, dar aș lăsa pe alți să le catalogheze.
George de la Body&Soul: ,,Voi spune mereu NU drogurilor”
Ce nu ați face niciodata în viața voastră?
George: Curând am pierdut un om drag din cauza viciului, așa că voi spune mereu NU drogurilor.
Laurețiu: Nu mi-aș dezamăgi familia.
Florin: Sunt multe lucruri de Doamne ferește în viața asta! Sper să mă păzească Dumnezeu de ele.
Bogdan: Nu aș răni niciodată un copil. Copiii sunt ambasadorii lui Dumnezeu pe pământ și sunt cei care mă sensibilizează cel mai mult.
,,A fost tâmpenia vieții mele”
Când ați dezamăgit cel mai tare?
George: Am încercat să nu dezamăgesc.
Laurențiu: Am încercat să nu dezamăgesc pe nimeni, dar nu sunt perfect.
Florin: Îmi cer scuze pe această cale celor dezamăgiți de mine și sper să mă ierte așa cum au făcut-o și până acum.
Bogdan: Dezamăgesc și am dezamăgit foarte des din păcate. Cred că cel mai tare mi-am dezamăgit părinții, pentru că au observat că nu-mi plăcea școala. Iar mama, care era profesoara de Limba Romana/Rusă și Franceză, era dărâmată pe tema asta. Pe buna dreptate zic eu, azi. Și după asta mi-am dezamăgit colegii cand am plecat din Body&Soul. A fost tâmpenia vieții mele.
Compromisuri ați făcut? Care a fost cel mai greu?
George: Să plătesc taxele lunare la stat (râde).
Laurențiu: Compromisuri…am riscat foarte mult, îmi place să risc. Dacă nu riști, nu câștigi!
Florin: Compromisuri de genul muzical, adică muzica mea să nu conțină o chitară rock sau o parte cu distors?! Se poate spune ca e un compromis când asculți toată ziua rock.
Bogdan: Compromisuri se fac des. Societatea în care trăim e din ce in ce mai restrictivă. Și pentru că nu pare construita pentru om, ci împotriva lui, te obligă să te descurci. Dar compromisuri mari nu fac din principiu.
Cum sunt în rolul de tată băieții de la Body&Soul. ,,Cedez la cereri foarte repede”
Cum sunt tăticii din formație, cât de buni sunt în această meserie?
George: Cred că trebuie să faci un interviu cu copiii mei, separat. Isabela are 9 ani și Eduard 14 ani. Am tendința sa-i iau apărarea Isabelei și Edi cam tot timpul scoate cartonașul galben. Cedez la cereri foarte repede, dar sunt niște copii foarte inteligenți și simt când depășesc limitele. S-au născut cu bonă în casă, dar sunt foarte educați. Nu văd în ei copii răsfățați și obrăznicia pe care am văzut-o în alte locuri, sunt destul de relaxat în această poveste.
Laurețiu: Încerc în fiecare zi să mă joc cu ei, plus că încerc să le dau și sfaturi de viată, așa cum consider că este normal să facă un parinte.
Florin: Tatăl Florin este departe de a fi cu adevărat tată. Sunt foarte departe de fetița mea și pot să povestesc mai nimic. Cred însă că e mult mai talentată de cât îmi pot imagina.