Primul ceas mecanic portabil a fost inventat în anul 1510 de către lăcătușul Peter Henlein, în Germania. Dar, înainte de apariția acestui mecanism de măsurare a timpului, oamenii au reușit să improvizeze un dispozitiv pentru a-și da seama când trece ziua.
Se știe că oamenii sunt inventivi și astfel au apărut o mulțime de aparate care au ușurat viețile oamenilor. Iar pe vremuri, înainte să fie inventat primul ceas, fiecare trebuia să găsească o modalitate de a-și da seama cum trec orele și când răsare sau apune soarele.
Cum era măsurat timpul înainte de apariția ceasului
Înainte ca ceasul să fie aparatul care să ne spună cât este ora, lumea utiliza pentru acest lucru o lumânare.
Mai exact, această invenție se numea lumânarea-ceas și era folosită atât pentru a măsura timpul, cât și pentru a trezi oamenii, la fel ca o alarmă.
Acest lumânări-ceas sunt cunoscute și ca cronometre cu lumânări. Cum indicau ele ora? Ei bine, dispozitivele utilizau rata de ardere a unei lumânări pentru a determina cât timp a trecut. O lumânare ceas era formată dintr-o lumânare, un suport și un marcaj pe lumânare, care indica timpul ce a trecut.
Lumânările-ceas au fost menționate pentru prima dată în China antică, prima referință apărând într-un poem chinezesc scris de You Jiangu, în anul 529 d.Hr.
Aceste obiecte erau folosite atunci pentru a urmări trecerea timpului în timpul ceremoniilor religioase. Potrivit Mymodernmet.com, lumânarea se aprindea la începutul ceremoniei și era lăsată să ardă până la un anumit punct. Atunci, ceremonia se încheia.
În Egiptul antic, lumânarea-ceas era folosită pentru a măsura durata unei zile. Astfel, egiptenii aprindeau o lumânare la răsăritul Soarelui și cronometrau cât timp era nevoie pentru ca lumânarea să ardă până la un anumit punct. Așa calculcau cu precizie durata zilei.
În Europa, lumânarea-ceas a fost utilizată în Evul Mediu de către călugări. Aceștia o foloseau pentru a-și cronometra rugăciunile și ceremoniile religioase.
De asemenea, fermierii se foloseau de această invenție pentru a-și da seama când să înceapă și când să termine ziua de lucru.
Lumânarea-alarmă, ceasul deșteptător al omenirii
Lumânarea era folosită de oameni și ca alarmă. În Roma Antică, cetățenii puneau o lumânare într-un suport metalic și introduceau cuie metalice în lumânare, la intervale prestabilite. În momentul în care ceara se topea, cuiul de izbea de baza metalică și făcea un zgomot puternic. Acest zgomot era un fel de alarmă care dădea deșteptarea.
Deși ceasul a fost inventat de foarte mult timp, iar tehnologia continuă să avanseze, în anumite părți ale lumii, oamenii continuă să folosească lumânarea-ceas, dar și lumânarea-alarmă.