Maia Morgenstern, sfătuită să nu dea la Teatru: „ ‘Parcă te piepteni cu furca’, auzeam adesea, ca un refren de bun venit”

.

A reușit să simtă succesul în țară, dar și pe hotare, iar numele ei reprezintă, astăzi, o garanție a lucrului bine făcut. Cu toate astea, Maia Morgenstern s-a confruntat cu multe până să răzbată.

Maia Morgenstern a fost criticată și i s-a spus că nu are nicio șansă la Teatru. A fost sfătuită să dea la filologie, iar primul eșec avea să amplifice toate astea.

„Tu oricum n-o să intri niciodată la Teatru”

Povestea actriței Maia Morgenstern e o altă lecție de viață, una despre reușită, despre puterea de a răzbate când tot mai multe obstacole se adună.

„Tu oricum n-o să intri niciodată la Teatru. Vezi, încearcă să intri și tu la o filologie! Să faci și tu o facultate. La UNATC n-ai nicio șansă. Aici o să te țină, da’ măcar să ai și tu studii superioare!”

Cam așa am fost eu întâmpinată când am intrat în Teatru. În teatru, nu la Teatru. Fiindcă picasem, eram o căzătură. Nu că n-aș fi meritat: aveam 18 ani și eram năucă”, își amintește Maia Morgenstern pe o rețea de socializare.

Maia Morgenstern: „Habar n-aveam să-mi port trupul, brațele, zâmbetul. De fapt, habar n-aveam să zâmbesc: mi-era rușine”

Toate astea au făcut-o pe Maia să se analizeze cu simț critic, să creadă că anumite date nu o recomandă pentru profesia pe care se pregătea să o îmbrățișeze, deși adevărul era cu totul altul.

„Habar n-aveam să-mi port trupul, brațele, zâmbetul. De fapt, habar n-aveam să zâmbesc: mi-era rușine. Aveam strungăreață și încercam s-o ascund. Îmi acopeream cu buza superioară despărțitura dinților din față, incisivii superiori. Bine, încercam doar. Rezulta doar un rânjet strâmb. Vai de capul meu. Chiar vai: nu știam să mă tund și-mi uram din adâncul inimii părul ciufuluit.

Ulterior, aveam să constat din fotografiile istorice că eram posesoarea unei impresionante podoabe capilare numai bucle și cârlionți”, adaugă actrița Maia Morgenstern.

Citeşte și: 7 celebrități care se mândresc cu ridurile lor: „Tare mi-s dragi, e harta vieții mele pe fața mea”

„Parcă ai mustăți pe față. O să-mi mulțumești mai târziu”

Imaginea ei nu corespondea nicicum. Era contestată, negată. Filmul curgea, dar povestea nu era a ei. Ea spera și știa că într-o zi o să reușească. Primea sfaturi pentru binele ei.

„Și mai scapă și tu de claia aia. Parcă te piepteni cu furca”, auzeam adesea, ca un refren de bun venit. Pentru binele tău o spun, pentru tine! Și pensează-ți și tu sprâncenele alea, zău așa! Parcă ai mustăți pe față. O să-mi mulțumești mai târziu”.

Maia Morgenstern: „Învățam că trebuie să-mi fie rușine și frică”

Suferința a însoțit-o în acele vremuri pe Maia Morgenstern. Își înghițea cu greu lacrimile. Încerca să se reinventeze, dar aripile îi erau tăiate.

„Învățam că trebuie să-mi fie rușine și frică. Învățam că trebuie să fiu veșnic nemulțumită de mine, că trebuie să lupt din greu să îmbunătățesc ceva. Să devin prin orice mijloace „cea mai bună versiune a mea”. Sau măcar una mai bună, că asta de-acuma…vai de capul ei!

„La cum arăți, n-ai nicio șansă!” Și chiar așa: cu spatele curbat, cu umerii ridicați, cu ochii ăia care învățau să cerșească validarea, măcar un pic de aprobare…pe cine să impresionezi? Cui să-i trebuiești?”, se întreba ei cu sufletul sfărâmat.

Maia Morgensten și intrarea la Teatru

Apoi, în sufletul ei a început să încolțească un gând. Dar dacă ar încerca? Și a reușit, visul ei prindea contur. Dar cei mari încercau să o controleze. Era sfătuită să nu deranjeze.

„Aah! Ia, vezi, ai început să te-obrăznicești! Da’ cine te crezi? Abia ai intrat în Teatru și…gata?! Ehei, fetițo! Nasul în jos și zâmbet timid, abia schițat, ceva ușor, plăcut. Să nu deranjez, nu-i bine să te pui rău cu…

Mai bine întrebi cu voce cristalină: Credeți că e bine? Sau cum credeți dumneavoastră că ar fi mai bine? Că eu nu știu, sunt la început. Și am nevoie de un sfat, de o îndrumare”, își continuă actrița povestea.

Citeşte și: INTERVIU. Maia Morgenstern, detalii de la filmările pentru „Dirijorul Tăcerilor”: „Eu însămi puteam să devin o amenințare

Maia Morgenstern: „Cruzimile lor erau adevărate lecții de viață”

Uneori era liniște, apoi intervenea zbuciumul. Marile actrițe aveau senzația că dumul pe care s-a aventurat era conturat de ele. Se cerea recunoștință.

„Am crescut cu spaima spectrului marilor zeițe. Divinele mari zeițe. Imprevizibile și schimbătoare ca niște mari zeițe. Înfricoșătoare și generoase pentru că…mari zeițe.

Lor li se ierta totul. Li se îngăduia orice: erau mari zeițe. Le puteai adora oricât, după pofta inimii: erau Zeițe. Dar! Doamne, ce mă fac eu?!? N-am voie, mie nu-mi era îngăduit aia cu „chip cioplit”! Bine, atunci măcar hai să mă tem?!? Merge? Se învață!

Cruzimile lor erau adevărate lecții de viață. Încăpățânările se traduceau cu tărie de caracter. Speciale. Zeițe. Temute. Adulate. Respectate. Zeițe.

Actrițe. Ele nu te chinuiau, nu! Ele te ajutau să înțelegi lumea! Zeițe. Apoi, le datorai recunoștință: doar te-au creat, format, crescut. Doar au avut încredere în tine.

Nu poți decât să mulțumești. Să nu dezamăgești zeițele, să nu care cumva”, spune Maia Morgenstern.

Maia Morgensten, mamă de trei copii

Actrița este mama a trei copii. Are un fiu, Tudor Istodor (37 de ani), din mariajul cu actorul Claudiu Istodor (61 de ani), și două fiice, Eva Lea Cabiria Morgenstern (23 de ani), din relația cu actorul Demeter Andras, și Ana Isadora Băltățeanu (19 ani), din căsnicia cu medicul Dumitru Băltățeanu.

Maia Morgensten a devenit mamă pentru prima oară la 22 de ani. „Mi-am dorit copii, mi-am dorit frați, mi-am dorit o familie numeroasă. Îmi doream copii cu disperare. Părinții mei s-au ocupat enorm de creșterea iezișorului cel mare, de creșterea lui Tudor”, povestea actrița în podcastul Hope and Homes for Children România.

„Se mai instala și sentimentul de vinovăție”

Era studentă, apoi am fost repartizată ca actriță stagiară la Piatra Neamț. Condițiile de locuit lăsau de dorit.

„S-a îmbolnăvit copilul și am fost nevoită să-l las cu mama, deși am crezut și cred că se cuvine să stea lângă părinții săi copilul. Așa gândesc, așa simt. Se mai instala și sentimentul de vinovăție: E copilul meu, îl iau cu mine!». Și iar îl îmbolnăveam, iar îl aduceam la mama”, mai spunea ea.

Au fost momente în care a fost tare greu. „Nici nu știu dacă deciziile au fost cele mai înțelepte sau mi-a luat-o inima sau instinctul matern înaintea deciziei corecte, înaintea înțelepciunii… cu siguranță nu de puține ori a luat-o inima…”, susține actrița Maia Morgenstern.

Foto: Facebook

Google News Urmărește-ne pe Google News

PE ACELAȘI SUBIECT
   
Primești pe e-mail cele mai importante articole apărute pe Unica.ro!
Abonează-te la newsletter
buton