În preajma Crăciunului, celebra cântăreață Corina Chiriac ne dezvăluie detalii neștiute despre cele mai frumoase amintiri ale ei din copilărie, într-un interviu acordat, în exclusivitate, pentru Unica.ro.
Artista își aduce aminte cum, de sărbători, se strângeau 40 de persoane la masă, ce se gătea la ea în familie si despre cât de mult îi plăceau dulciurile făcute de mama ei. Corina Chiriac rememorează cea mai frumoasă întâmplare de Crăciun, ziua când tatăl ei i-a oferit o plimbare cu trăsura de la piața Obor până acasă și aflăm ce i-a cerut anul aceasta lui Moș Crăciun.
Corina Chiriac, cel mai frumos Crăciun: “O păpusă de porțelan era un lux”
Exclusiv pentru UNICA.RO, Corina Chiriac dezvăluie și care a fost cel mai frumos cadou de Crăciun pe care l-a primit în copilărie, o păpușă de porțelan. Pe vremea când în România păpușile erau de cârpă sau de plastic, ea a primit o „bijuterie” de porțelan pe care a păstrat-o mulți ani.
Foarte frumos petreceam. În familie eram în jur de 40 de persoane, având în vedere că bunica mea avea 7 frați, cu soți, soții și copii, cu prietenii de familie, practic era greu să ne adunăm toți într-o casă cu trei camere. Dar ne înghesuiam și era o bucurie să fim împreună. Noi, copiii, primeam bomboane și portocale, câte o jucărie, mai ales cărți de colorat, și o cutie de creioane colorate, care erau la mare căutare.
La petrecerea de Crăciun se cântau colinde iar noi copiii trebuia sa spunem poezii. Și toate aceste momente fericite s-au repetat an de an până când, rând pe rând, aglomerata noastră familie a început să se împuțineze, eu am început să călătoresc mult.
Crăciunul acasă la Corina Chiriac: “Mama îmbina tradiția bunicii mele din Buzău cu tradiția familiei sale de armeni”
Vă mai aduceti aminte ce feluri de mancare gatea mama? Aveați ceva ce se pregătea numai de Crăciun?
Mama era o gospodină excepțională. Îmbina tradiția bunicii mele care era din Buzău cu tradiția familiei sale de armeni. Toamna, mama gătea dovleac la cuptor, pudrat cu mult zahăr și stafide. Alteori desertul era făcut din gutui cu stafide și câteva pere pe ici colo, era o delicatesă. Bineînțeles, de Crăciun se coceau cozonacii cu nucă multă și aromați cu esență de rom. Erau o bunătate.
Nu lipseau sarmalele în foi de viță, preferatele noastre sau plachie de crap la cuptor. La noi în familie se mânca mai ușor. Se mai gătea purcel la cuptor cu cartofi copți și chiar o pulpă de batal, o delicatesă. Mama știa să facă baclavale, sarailii și cel mai bun tort de ciocolată cu blaturi de nucă pe care l-am mîncat vreodată. Vezi, vorbesc mai mult despre dulciuri, ce să fac, le iubesc !
Nu prea, pe atunci iernile erau foarte grele, era foarte frig iar nămeții stăteau peste tot cu lunile. Iar ziua, când noi, copiii, am fi pornit la drum prin cartier, oamenii erau la serviciu. Da, mai erau ici colo bunici pe acasă, dar să nu uiți că eu sunt născută în București, așa că, din păcate, eu și copiii din cartier cu care mă jucam nu ne-am bucurat de o atmosferă ca la sate, unde sunt sigură că sărbătorile de iarnă erau mai frumoase.
Vă mai aduceți aminte de cel mai frumos cadou primit în copilărie?
Sigur că da, o păpușă de porțelan, care deschidea ochii și dacă o lăsai pe spate spunea foarte dulce ‘mama’. Ăsta era un cadou primit de la o mătușă de-ale mele care se stabilise în Franța. În România acelor ani, când eu eram copil, păpușile erau din cârpă umplută cu lână și doar capul putea fi din carton presat.
A avea o păpușă de porțelan era un lux pe care l-am înțeles mult mai târziu, când am început și eu să călătoresc. Am avut acea păpușă în familie până când am împlinit 16 ani, când mama a primit cadou de la o prietenă un pui de pisoi roșcat care a luat locul păpușii cu succes. Iar păpușa a dăruit-o unui alt copil.
“Ca să-mi facă mie o plăcere, tata a angajat una din trăsurile care circulau în București pe post de taxi” își amintește Corina Chiriac
Care este cea mai frumoasă amintire de Crăciun pe care o aveți?
După cum vezi, la vârsta mea, nu poate exista doar o singură amintire de Crăciun care să fie cea mai frumoasă. Cred că amintirile mele s-au contopit într-un singură și o păstrez ca pe o comoară.
Locuiam pe vremea aceea într-o zona mai îndepărtată a Bucureștiului, la curte. Existau încă în oraș trăsuri, din acelea vopsite în negru, cu coviltirul în burduf și trase de un singur cal, destul de amărât. În preajma acelui Crăciun, era dinainte de celebra iarnă din 1954, eu aveam în jur de 3 ani și ceva. Părinții mei s-au horatat să mergem în Obor să luăm un brad. Am mers cu tramvaiul, tata a ales un brad destul de mare și, la întoarcere, ca să-mi facă mie o plăcere, a angajat una din trăsurile care circulau în București pe post de taxi. Cu multă chinuială a urcat bradul în trăsură și pe mine m-a urcat pe capră, deoarece de mică mi-au plăcut animalele. Vizitiul nu avea voie să dea în cal, maxim putea să scuture hățurile sau să fluiere.
Cea mai frumoasă amintire de Crăciun a Corinei Chiriac: “N-am să uit această întâmplare niciodată”
Cum a fost când ați ajuns acasă?
Am ajuns acasă și, cu aceeași chinuială, tata și vizitiul au dat jos bradul și l-au sprijinit de zidul casei. Apoi tata a cioplit cu un topor baza bradului, pentru a-l așeza într-un stativ și, cu multă bucurie, în țipetele mele de fericire, bradul a intrat în casă. N-am să uit această întâmplare niciodată. Împreună cu mama am mers în beci, am scos cutiile cu globuri, am înlocuit ațele rupte, am decorat bradul, tata a pus steaua în vârf și eu îl așteptam pe Moș Crăciun.
Anul acesta i-ați scris vreo scrisoare Moșului? Ce i-ați cerut?
Încă nu, dar mi-ai dat o idee. Deocamdată scrisoarea i-am adresat-o lui Moș Nicolae.
‘Dragă Sfinte Niculaie, Papuceii mei sunt mici Dar i-am măsurat la straie Potrivite pe aici. Eu te rog sa fii bun tare Și să îmi așezi în ei Cîte-o mică rezolvare Pentru mine și ai mei ! Te-așteptăm cu vinul dulce Cu gutui și cozonac Până-or plece să se culce Stelele de prin cerdac ! Și îți mulțumim Mărite Că bați drumul către noi Pe la casele gătite Cu speranțe și trifoi !’
Și ca să fie treaba bine făcută, vreau să-i mulțumim lui Moș Crăciun care pentru mine este întotdeauna Bunul Dumnezeu !
‘Dragă Moș Crăciun, eu chiar Cred că tu ești acolo în Lumina Ta cerească !Acum la încheierea unui an, noi îți mulțumim pentru toate darurile tale de sănătate și de bună rezolvare a unor situații ! Te rugăm să ne ajuți și în anul următor, apoi în anul următor și tot așa de-acum înainte ! Așa să fie !’
Câte lucruri ați rezolvat de la începutul anului?
Ca să fiu sinceră, am împlinit chiar mai mult decât am anticipat. Anul meu de lucru a început de Florii, când am fost invitată la Cluj la Târgul de Carte Gaudeamus, să lansez prima oară în direct cartea mea de amintiri ‘Minuni Trăite’, editată de Școala Ardeleană. De acolo, am călătorit toată vara să îmi prezint cartea însoțită de un recital în cadrul unor evenimente diferite. În același timp, expoziția donației mele către Muzeul Național de Istorie din București a fost prezentată vreme de două luni la Muzeul de Istorie din Piatra Neamț și, apoi, încă două luni la Muzeul Județean din Vaslui. Acum, la începutul iernii, expoziția mea se află la Muzeul din Târgoviște, unde desigur am fost prezentă la un vernisaj urmat de prezentare de carte și un recital.
Ca un cadou special, Editura Școala Ardeleană mi-a publicat două piese de teatru scrise de mine în etape diferite ale vieții iar lansarea a avut loc la Teatrul Odeon din Capitală într-un cadru vesel, alături de colegi și personalități marcante ale vieții culturale. Deci pot mulțumi lui Dumnezeu pentru un an foarte frumos.
Cum petreceți sărbătorile de iarnă ?
-Împreună cu prieteni între care mă simt foarte bine. Vă doresc tuturor Sărbători Fericite și un An Nou cu sănătate!