Nașterea Domnului este celebrată anual de creștini, pe 25 decembrie, și reprezintă una dintre cele mai așteptate și pline de intensitate sărbători de peste an.
Românii au adunat de-a lungul anilor fel de fel de tradiții și obiceiuri legate de Crăciun, menite să aducă în casele lor prosperitate, noroc și sănătate.
Tradiții și obiceiuri de Crăciun, în România
Colindele de Crăciun
În tradiția populară românească, colindele au un rol ritualic. Urările făcute în perioada Crăciunului erau, inițial, pentru fertilitate, rodire și belșug. În plus, acestea erau folosite și pentru alungarea spiritelor rele la sfârșitul unui an.
În timp, din semnificația inițială s-a păstrat doar atmosfera sărbătorească, pentru a aduce veselie și urări de noroc, sănătate și prosperitate în rândul celor care sunt colindați.
Vâscul nu este doar o simplă plantă decorativă în timpul sărbătorilor de iarnă. Vâscul este considerată o plantă “magică”, un simbol al fertilității, deoarece rămâne verde și în timpul iernii. De aici a pornit și povestea legată de sărutul sub vâsc, planta fiind considerată un leac pentru fertilitate. Se spune că de Crăciun, fetele care stau sub vâsc nu pot refuza sărutul pentru a nu risca să aibă ghinion în dragoste în anul care vine.
Vâscul este, de asemenea, asociat și cu dragostea, este un protector al casei și familiei și simbolizează puritatea spirituală și armonia.
Atârnat deasupra ușilor, vâscul aduce prosperitate, bunăstare și fericire în case.
Bradul de Crăciun
Bradul este un element cheie pentru sărbătoarea nașterii Domnului. Bradul, considerat simbolul vieții infinite, este împodobit de Crăciun cu luminițe și diverse ornamente. Prin forma sa triunghiulară, bradul simbolizează Sfânta Treime, iar podoabele cu care este ornat reprezintă bogăția și sunt asociate cu merele din Grădina Edenului.
În trecut, până ca oamenii să apeleze la beteală, globuri și instalații luminoase, bradul era împodobit cu flori din hârtie, fructe sau biscuiți. În vârf, potrivit tradiției, se pune un ornament în formă de stea, ca simbol al stelei magice care i-a călăuzit pe cei trei magi până în Betleem pentru a-l vedea pe pruncul Iisus. Se spune că steaua din vârful bradului aduce noroc și contribuie la îndeplinirea dorințelor.
Bradul reprezintă un simbol al existenței veșnice, al tinereții fără bătrânețe, al regenerării și al medierii dintre pământ, om și cer.
Așadar împodobirea bradului de crăciun atrage noroc, prosperitate, bună stare, fericire și liniște în case.
Porcul, „un substituent străvechi al grâului care moare și renaște, împreună cu timpul”
Tăiatul porcului
De Crăciun se consumă carne de porc. Acest animal sacrificat ritualic de Ignat, pe 20 decembrie, este un “substituent străvechi al grâului care moare și renaște, împreună cu timpul”.
În cultura populară românească se spune că cine nu taie porcul de Ignat, “nu-i va merge bine” în anul care vine. De asemenea, sacrificarea porcului simbolizează o legătură sacra cu divinitatea.
Obiceiurile legate de „tăiatul“ porcului scot în evidență credințele în valoarea lui de simbol al vieții ca și în legăturile „de sânge“ ce se realizează cu divinitatea (dar și între comeseni) în timpul consumării cărnii animalului sacrificat.
Ca formă de comuniune alimentară ce constituie faza finală a oricărui act sacrificial, pomana porcului depășește prin semnificațiile ei conotațiile alimentare. În vechi tipare de viață tradițională, ea se desfășoară într-o atmosferă solemnă, în liniște, realizându-se, în primul rând, comuniunea spirituală a participanților la actul sacrificial înfăptuit. – (Ofelia Văduva – “Pași spre sacru”)
După o perioadă de post ce ține șase săptămâni, oamenii se pot desfăta cu bucatele tradiționale pregătite cu mult drag pentru masa festivă. Masa de Crăciun este o tradiție în sine, care ne amintește de străbuni. Preparatele tradiționale se pregătesc cu migală, cu mult timp înainte de 25 decembrie. Asta pentru a demonstra calitățile femeilor și ale bărbaților în gospodărie.
Vinul este considerat o „licoare a tinereții“, o „apă vie“
De pe masa tradițională de Crăciun nu trebuie să lipsească preparatele din carne de porc – cârnați, caltaboși, sângerete, tobă, piftie, slănină, carne friptă; sarmalele; plăcinte de tot felul, brânza, fructele (portocale și mere), colaci și nelipsiții cozonaci. Băutura tradițională pentru, Crăciun și, în general, pentru toate sărbătorile de iarnă, este vinul.
Ciclul fermentării și limpezirii vinului în butoaie este viața ascunsă și miraculoasă a viței de vie care continuă să trăiască și „dincolo“, după moartea plantei, la încheierea ciclului său vegetal. Băutura fermentată, vinul este considerat o „licoare a tinereții“, o „apă vie“ care alungă starea mohorâtă a omului și realizează, prin bețiile rituale, legătura mistică între participanții alaiurilor cu zeul trac Dyonisos. Vinul este astăzi o băutură rituală consumată obligatoriu în nopțile de An Nou, lordănitul Femeilor, Sântion, Îngropatul Crăciunului, Măcinici. – (Ion Ghinoiu – “Obiceiuri populare de peste an”).
Surperstiții de Crăciun, în România
Tot de sărbătoarea Nașterii Domnului sunt legate și o serie de superstiții, cară au rămas în memoria colectivă de-a lungul timpului.
Se spune că dacă nu împodobești casa cu crenguțe de vâsc, vei avea ghinion în anul care vine.
Despre persoanele născute în ziua de Crăciun, se crede că vor avea noroc în viață.
Starea vremii este asociată și ea cu o superstiție. Astfel, dacă în ziua Crăciunului va ninge, se spune că de Paște va fi vreme frumoasă. De asemenea, cerul senin de Crăciun prevestește un an roditor.
Vinul vărsat pe masă aduce noroc. Este valabil și pentru răsturnatul cutiei cu chibrituri.
Dacă în Ajunul Crăciunului nu faci un cadou, atunci anul care vine nu va fi prosper.
Pragul locuinței trebuie măturat în seara de Ajun pentru a avea un an nou norocos.