Îi scrisesem Addei. Eram sigură că nu mai am nicio șansă, în ideea în care în fiecare zi simțeam cum paralizează câte o bucățică din corpul meu. Pierdeam din luciditate, timpul în care eram un om era, poate, maxim o jumătate e oră și aia perturbată de somnifere, a povestit Maria Filimon.