Interviu cu Anca Țurcașiu: ”Mă gândesc de zece mii de ori înainte să fac ceva”

27.09.2014, 09:00.

În paralel cu actoria si cu spectacolele muzicale, a avut întotdeauna o alta mare pasiune. Iar acum, pentru ca si-a îndeplinit visul de a obține o diploma care sa-i ateste calitațile, doreste sa si profeseze. Iata motivele pentru care Anca simte ca este un om norocos.
V-am prins în vacanţă sau între spectacole?
În timpul verii, de 15 ani, lucrez la complexul hotelier Majestic Mamaia, unde prezint, realizez, compun si cânt într-un spectacol interactiv pentru publicul de aici. Sunt în priza, tot sezonul, pe Litoral. (râde)
Şi, deci, la toamna, veţi avea o scurtă vacanţă?
Nu, pentru ca atunci începe stagiunea la teatru. Sunt blocata cu programul la gradiniţa si cu alte proiecte pe care le fac. Singura perioada în care pot lua pauza este începutul lunii ianuarie. Împreuna cu soţul, ne-am facut un obicei din a merge în vacanţe exotice. Ne-am îndragostit de Asia si fugim doua, trei saptamâni, în funcţie de cât ne permite programul.
Pentru ca aţi menţionat de stagiunea la teatru, în ce piese veţi juca?
Dupa ce voi reveni în Bucuresti, am spectacolul „Interpretul”, de la Teatrul Foarte Mic, în regia lui Radu Gheorghe. Astept cu nerabdare si redeschiderea Teatrului de Opereta „Ion Dacian”, într-un sediu nou, si vor reveni cu musicalul „Rebecca” si spectacolul de teatru si dans „Maria de Buenos Aires”. Practic, reiau ce nu a fost jucat pe parcursul verii, iar din primavara acestui an am mai adaugat un spectacol, „Amor în farmacie”, în regia lui Dan Tudor. Este o comedie foarte frumoasa pe care o vom juca în toata ţara, începând din toamna acestui an.
Trebuie să ai bani pentru a fi artist?
Lucrurile sunt diferite daca ne referim la artist cântareţ, actor, pictor etc. Dar, în general, trebuie sa ai bani pentru absolut orice. Daca ne referim la industria muzicala, astazi, ca sa poţi sa fii pe posturile de radio, se pare ca îţi trebuie mulţi bani. Eu, în schimb, am iesit din lumea aceasta, nu m-a mai interesat acest aspect, pentru ca pe ei nu îi intereseaza sa colaboreze cu generaţia mea si atunci eu nu am nevoie de usi închise, ma duc catre porţile deschise din viaţa mea, ca sa fiu un om fericit. (zâmbeste)
Cât de mult contează sprijinul soţului, chiar şi al copilului, când e destul de mare?
E foarte important să ai un echilibru în tot. Eu mă bucur de sprijin şi de aceea şi fac această meserie. Nu e uşor pentru un companion să rămână singur acasă, iar celălalt să fie mai mult plecat. Iar soţul meu, chiar dacă şi el are treburile lui, mai vine pe la mine, mai pleacă. Dar suntem alături unul de celălalt.
Fiul dv. câţi ani are acum?
Radu a crescut şi el, acum are 15 ani.
Cât „cântăreşte” imaginea?
În opinia mea foarte mult. Eu, fără să vreau, cred că mi-am construit o imagine corectă, pozitivă, datorită limitelor mele de cuminţenie, de fel de-a fi. Apoi, după ce am conştientizat, am început să muncesc pentru asta. Am încercat să merg pe drumul care trebuie, fără asocieri nepotrivite, fără apariţii nepotrivite şi aşa mai departe.
Aveţi o alimentaţie vegetariană de peste 20 de ani. Toată familia mănâncă aşa?
Nu, doar eu, pentru că această alimentaţie mă face să mă simt excelent. În rest, fiecare poate să decidă ce doreşte, pentru că fiecare ştie ce-i place. Soţul meu se simte bine mâncând de toate şi atunci de ce să schimbe starea de bine?! (râde)
Care a fost cel mai romantic moment pe care l-aţi trăit?
Am trăit multe, dar cred că cererea în căsătorie a fost cea mai romantică. Soţul meu a închiriat o corabie cu pânze şi, în mijlocul mării, eram doar noi doi şi căpitanul. Mi-a scris o scrisoare foarte frumoasă pe care mi-a citit-o şi… m-a convins. (râde)
Care a fost cea mai mare nebunie pe care aţi făcut-o?
Nu prea fac nebunii, mă gândesc de zece mii de ori înainte să fac ceva. Sunt un om foarte raţional. Dar îmi place să mă joc, mai ales că am mulţi copii în viaţa mea, şi atunci mă joc mult cu ei.
Ce apreciaţi mai mult la oamenii din jurul dumneavoastră?
Apreciez oamenii care sunt peste majoritate ca nivel intelectual. Aceia care au o anumită aură. Am avut privilegiul de a întâlni oameni în faţa cărora stai aşa, mut de uimire, şi nu-ţi vine să crezi ce vorbe înţelepte spun, care sunt înzestraţi cu ceva superior.
Dacă vi s-ar oferi şansa să schimbaţi ceva din trecutul dv., ce aţi modifica?
Sunt fericită cu tot ce mi s-a întâmplat şi mă consider un om norocos care a trăit foarte frumos. În orice perioadă din viaţa mea. Chiar nu regret nimic şi nu aş schimba nimic.
Ce i-aţi spune lui Dumnezeu dacă l-aţi întâlni?
Că Îi mulţumesc că m-a ajutat să trăiesc atât de frumos, că sunt privilegiată datorită Lui, că m-a „aruncat” într-o lume în care să pot trimite ceva către oameni şi să primesc înzecit.
Ce putem destăinui din planurile dumneavoastră următoare?
Mult teatru, spectacole noi şi sper să încep să lucrez şi ca designer de interior, din septembrie, pentru că am terminat o şcoală în acest domeniu. A fost marea pasiune a vieţii mele, în paralel cu ce am făcut până acum, şi în sfârşit mi s-a îndeplinit acest vis. Iar acum îmi doresc să şi profesez.