Marina Almașan a scris pe blogul ei un editorial, intitulat „Celulitele lui Buhnici”, în care vorbește despre scandalul momentului legat de George Buhnici. Fosta soție a regretatului Victor Socaciu nu îl critică pe Buhnici, spunând că tot ce a făcut el a fost să-și facă publică părerea despre acest subiect delicat – aspectul fizic al femeilor.
Dar ce-a făcut omul nostru? A inventat vreun leac salvator? A doborât vreun record mondial? S-a detonat în fața Cotrocenilor? Și-a aruncat nevasta gravidă de pe Casa Presei? (…)
Ce-a făcut numitul Buhnici? Le-a înțepat discret, cu limba-i ascuțită, pe rubensienele reprezentante ale sexului ( cândva) frumos , care, neținand cont de “ imperfecțiunile” majore ale trupului, se expun în fața unor plaje întregi, în toată splendoarea celulitei și a kilogramelor lor, fără să aibă nicio reținere – a transmis Almășan.
Cu riscul de a deveni oarecum “avocatul diavolului”, am să mă rățoiesc puțin la cei ce au sărit, la beregata lui Buhnici, ca mușcați de posterior. În primul rând, libertatea de expresie este la fel de valabilă ca și libertatea de a-ți expune epiderma la soare, indiferent de indicația acului de la cântar. Iar dacă ai blog, se presupune că de-asta l-ai făcut : ca să-ți exprimi părerile personale. În comerț este o vorbă : “Prost nu e cine vinde, ci cine cumpără”.
Cine ne pune să citim ceea ce nu ne place? Cine ne pune să citim ceea ce nu ne place? Suntem cumva masochişti? Iar dacă nu ne place, e ca la televizor: doar că nu schimbi canalul, ci schimbi… blogul! – a adăugat Marina Almășan.
Vedeta de televiziune a mai spus că și ea este, uneori, deranjată de lipsa complexelor femeilor supraponderale.
Deși nu sunt bărbat, ba chiar mă laud că aș fi o feministă înrăită, mă mai surprind și eu, deseori, privind la câte-o supraponderală al cărei număr de kilograme este invers proporțional cu cel al complexelor, cum își unduiește dramatic depozitele de grăsime din șoldurile care îi deformează colanții.
Sau la câte un minijup din care explodează doi caltaboși consistenți, cocoțați pe tocuri de 10 centimetri, aparținând toate unei dudui parfumate, care nici măcar nu se sinchisește de crucile pe care și le fac cei din jur.
(…) M-am “expus” mereu cu zgârcenie în public, considerând ( la fel ca și Buhnici, constat!) că lumea vine la mare ca să se bucure de frumos. Nu de revărsări de slană și de acumulări de celulită.