„Singura variantă care mi-a mai rămas în momentul respectiv era să nu mai acumulez stres, supărări, momente negative. Ușor, ușor am învățat să nu-mi mai pese, întorceam spatele, râdeam. Mă uitam la filmulețe pe YouTube, la comedii, râdeam ca un bou. Când am început să fac această «terapie» cu râsete, cu nepăsare, nu mi-am dat seama cât a trebuit să fac ca să dispară. Cred că problema a durat 4-5 luni, dar dintr-odată am început să nu mă mai uit în oglindă deloc”, a completat.