În ciuda faptului că trăieşte de ani buni în Monaco, Mihaela Rădulescu susţine că nu s-a „franţuzit” şi că a rămas aceeaşi moldoveancă. Cu gusturi mai rafinate, cei drept…
O dată cu mutarea în Monaco, Mihaela Rădulescu a trebuit să se adapteze condiţiile din capitala regatului chiar şi în materie de alimentaţie. În urmă cu câţiva ani, vedeta recunoştea sincer că ar vrea să treacă de controalele vamale cât mai repede, pentru a nu-i fi descoperite „comorile” din România: „N-aş vrea să afle vameşii francezi ce am în bagaje, câteodată! Admit, spăşită, că am venit cu leuştean, zacuscă şi jumări, nu puteam să renunţ la ele”.
Între timp, chiar dacă bucătăria românească este cea mai apropiată de sufletul ei, Mihaela Rădulescu a povestit că încearcă uneori combinaţii de gusturi şi arome, influenţată de sofisticata gastronomie franceză. Ce a ieşit? Un bulz moldovenesc a la Monaco…
„Am inventat o mancare cu ce-am gasit prin frigider, pornind de la…dorul de bulz – o „nenorocire” romaneasca, inventata probabil de o gospodina priceputa si practica, in care se regasesc aruncate peste o mamaliga teapana, branza proaspata si oua prajite, uneori si jumari…
Ei, bine, sa faci piata la Monaco e putin diferit, nu pentru ca n-ai gasi cam aceleasi fructe si legume, dar pentru ca-ti sar in ochi si-ti tulbura mirosul si alte ingrediente si mirodenii, specifice tarilor de pe malul Mediteranei si, mai ales, Frantei, unde, stiti deja, a gati e o treaba sofisticata.
Asa am decis sa fie si bulzul meu – o prietenie romano-franceza abrupta, fara nevoie de aprobare la nivel inalt. Am facut o mamaliga ca la Moldova, solida si aurie, fiarta indelung, cu nitica sare si un strop de ulei de masline. Cand a fost gata, am rasturnat-o pe un fund de lemn si am taiat-o in felii subtiri. Intr-o tava ca acelea in care facem chec, am inceput lucrarea : am uns-o cu putin unt si pesmet si am asezat primul strat de mamaliga. Peste el am asezat minutios felii subtiri de branza puturoasa, cu mucegai si un strat subtire de trufe (alea de se gasesc in atatea locuri din Romania, doar ca noi le exportam si ei le mananca drept delicatese). Cand nu s-a mai vazut mamaliga de-atatea trufe si branzeturi, am venit cu al doilea strat de mamaliga. Si am continuat fara ezitare, pana cand am obtinut vreo 6 etaje bine mobilate care frematau de ineditul intalnirii (pai, ce mamaliga si-a imaginat vreodata sa se pupe cu un Rochefort ?:). Toata constructia asta a intrat la cuptorul bine incins si si-a petrecut acolo exact atata vreme cat sa se topeasca si sufletul din branza si sa se rumeneasca nitel pe la margini (adica vreo 15 min). Asa, doar ca sa para ca e si sanatoasa lucrarea, am ornat-o cu niste ceapa verde tocata marunt.
Cand pui treaba asta in farfurie, salivezi inca de la recitalul de arome. Cand incepi s-o consumi, intelegi ca Franta si Romania n-au avut nicicand o relatie diplomatica asa de armonioasa ca…intre mamaliga noastra si branza lor. Trufele spun si ele , discret, dar persistent, povestea intrarii noastre in Europa, mai ales daca aluneca pe gat cu un pahar de vin rosu….”, a scris Mihaela Rădulescu pe blogul 22foryou.co, unde apetisanta reţetă, reinterpretată ca la Monaco, a primit o mulţime de aprecieri.