Născută pe 13 mai 1887, la Tecuci, Elena Caragiani-Stoenescu a zburat pentru prima oară cu avionul în 1912, la 25 de ani. Avionul era pilotat de fostul ei instructor de echitație, cumnatul său, Andrei Popovici, viitor general de aviație. În același an, s-a înscris la Școala de pilotaj a Ligii Naționale Aeriene de la Băneasa, fiind singura femeie care urma cursuri de pilotaj. Ministerul Educației și Apărarea Civilă i-au respins licența de pilot civil, în ciuda absolvirii studiilor.

Și-a urmat pasiunea la Paris, înscriindu-se la Școala civilă de aviație a lui Roger Sommer. Brevetul de pilot i-a fost ulterior eliberat de Federația Aeronautică Internațională la 22 ianuarie 1914, în Franța. Astfel a devenit a 12-a femeie din istorie cu o licență internațională de zbor și prima femeie aviator din România. Autoritățile române nu i-au permis să zboare pe teritoriul țării noastre, astfel că Elena Caragiani-Stoenescu a devenit reporter la un cotidian francez, zburând în zona Caraibelor și Americii de Sud. Totodată, Elena a fost și corespondent de război pentru un trust de presă din Mexic.