Soțul actriței Carmen Tănase (61 de ani), criticul de film Victor Parhon, s-a stins din viață în anul 2000, la vârsta de 57 de ani, răpus de cancer. Din mariajul lor a rezultat un fiu, Tudor Parhon, în vârstă de 33 de ani. La începutul pandemiei de coronavirus, Tudor, care profesa de mai mulți ani ca regizor în Olanda, a revenit în țară. Carmen, mama ei și Tudor locuiesc acum împreună, la țară, într-un sat aflat la o oră și jumătate de București.
Carmen Tănase, despre unul dintre cele mai grele momente din viața ei: „A fost un moment amar”
Invitată în podcastul „Fain & Simplu”, găzduit de Mihai Morar, Carmen Tănase a vorbit despre fiul ei, despre relația lor, dar și despre momentul în care l-au pierdut pe Victor.
„Când nu era în țară, vorbeam și de 15 ori pe zi, bine, când nu avea treabă. Ne sunam reciproc. Acum nu mai vorbim așa des, pentru că locuim în aceeași casă, avem intrări separate. El nu și-a dorit asta. Nu și-a dorit nebunia care este acum în lume”, a povestit actrița.
„În timpul stării de urgență și-a dorit să vină acasă. Un tânăr căruia i s-au tăiat aripile nu poate fi fericit. Un tânăr care gândește. El e mai sofisticat, mai complicat. Știe foarte multe lucruri. Știe de unde să se informeze. Vede ce urmează și nu urmează lucruri bune”, a continuat.
„Sunt ultra-protectivă, vreau să știu. I-am dat libertate, stă singur de la 18 ani. A vrut la Amsterdam, l-am trimis. Dar, cu toate astea, vreau să știu unde este. Sunt nesigură dacă nu-mi răspunde la telefon. În sensul ăsta sunt protectivă, dar el a avut libertatea să facă orice a vrut”, a completat.
Despre decesul soțului ei, Carmen a mai spus: „A fost un moment foarte greu, nu știu dacă cel mai greu. Egal a fost când l-am pierdut pe tata. A fost un moment amar. Eu i-am dat lui Țucu speranțe tot timpul. Așa am judecat eu atunci, să-i ascund adevărul, să fie pozitiv, pentru că asta te ajută foarte mult și într-o boală fizică. Am zis că o rezolvăm. Am ținut-o așa până în ultimul moment. M-a învins asta”.
„El știa diagnosticul, dar i-am spus că îl putem învinge, deși eu știam că nu se poate. El a știut primul, dar după, amănuntele, nu le-a mai știut. Când s-a îmbolnăvit, a mers pe mâna mea, a avut încredere în mine”, a continuat.
„În pumni mi-am revenit, că n-am avut încotro, Tudor nu trebuia să… O Doamne, ce greu i-a fost. A fost genul de copil care n-a arătat, dar eu știam. Când am venit acasă și i-am dat vestea, a intrat în baie și n-a mai ieșit (n.red.: mult timp). Nu l-am auzit plângând, dar a plâns, l-am văzut când a ieșit”, a adăugat.
„Știa că tată-su era în spital. I-am zis: «Tata nu mai e». La 11 ani, când un băiat are nevoie de un bărbat în viața lui, să facă lucruri de băieți împreună… Tatăl lui și-a dorit mult un copil și l-a avut târziu, era mult mai indulgent cu el, eu eram mai severă, cu disciplina. A fost foarte greu. Nici acum nu a trecut peste acest lucru. Soarta a fost foarte nedreaptă cu el, nu merita asta. Nimeni nu merită asta. A luat-o foarte personal și e de înțeles”, a mai povestit.
Despre povestea de dragoste dintre ea și Victor, Carmen a mai spus: „El era cu 17 ani mai mare. Da, am fost judecată, cum să nu, dar nu mi-a păsat. Nu mă îndrăgosteam greu, dar persoana trebuia să aibă simțul umorului. L-am testat pe Țucu, la umor și la rezistența la intemperii. (…) Trebuie să ai ce să vorbești cu un om. Eram și în aceeași meserie și aveam și același fel de a gândi. Ne-am și certat, dar discuțiile erau constructive”.