Prima zi în bucătărie a lui Dumitrescu a fost, așa cum se întâmplă adesea la început de drum, un adevărat calvar: ”Era o cameră de 3 pe 4 plină cu cartofi noi în saci. Treaba mea era să spăl fiecare cartof în parte cu buretele sub jet de apă. Ţin minte că m-am apucat la 11.00 ziua, iar la 10.00 noaptea terminasem abia doi saci. Când am ieşit de acolo eram disperat, am plecat plângând, aşa am ajuns acasă. A fost traumatizant, nu mai voiam să mă întorc.”