Exclusiv! Interviu cu J. Smith Cameron, actrița din serialul momentului de pe HBO GO, „Succession”

„Succession” este unul dintre serialele momentului pe HBO GO, iar actrița J. Smith Cameron, care joacă complexul rol al personajului Gerri Kellman, a povestit în exclusivitate despre experiența de pe platourile de filmare și nu numai.

Sezonul 3 din „Succession” („Succesiunea”), serialul care explorează temele puterii și dinamicii familiale prin ochii patriarhului Logan Roy (Brian Cox) și ai celor patru copii adulți ai săi, Kendall (Jeremy Strong), Siobhan (Sarah Snook), Roman (Kieran Culkin) și Connor (Alan Ruck), este disponibil pe HBO GO. Până acum au fost difuzate cinci episoade. Episodul șase apare pe 22 noiembrie. Premiatul serial HBO Original „Succession” a fost creat de Jesse Armstrong.

Exclusiv! Interviu cu J. Smith Cameron, actrița din serialul momentului de pe HBO GO, „Succession”

Actrița J. Smith Cameron povestește despre personajul ei, Gerri Kellman, atmosfera de pe platourile de filmare și relațiile din „Succession”, într-un interviu pus la dispoziție în exclusivitate de HBO.

'Nu mă cheamă Damian'. Theo Rose a aflat un secret despre soțul ei chiar în ziua nunții. Ce a povestit artista

Recomandarea zilei

În ce situație am lăsat-o pe Gerri la finalul sezonului trecut?

Cu toții eram pe un super mega iaht în Croația, și toată lumea transpira abundent pentru că nimeni nu știa cine va fi țapul ispășitor pentru acel dezastru. Și apoi toată lumea a crezut că Kendall va fi țapul ispășitor, apoi Kendall ne-a șocat pe toți [atunci când l-a acuzat pe Logan]. Deci de fapt, îi puteați vedea doar pe Logan, Roman și Shiv uitându-se la acel interviu [în episodul care a încheiat sezonul] – dar atunci când ne întoarcem [în sezonul al treilea], toată lumea e disperată să scape din Croația și să vadă cum poate să rezolve situația.

Care au fost ultimele cuvinte ale lui Silviu Prigoană. Prietenii lui au crezut că le face o farsă

Recomandarea zilei

Cum ai descrie starea de spirit a lui Gerri la începutul acestui sezon?

Cred că pare să fie singura care are măcar idee de amploarea dezastrului în care se află. Adică, cred că Frank și Karl sunt atât de lingușitori – nu le spune că am zis asta despre ei – încât responsabilitatea se oprește la Gerri. Așa că, cam asta este călătoria și misiunea lui Gerri de-a lungul sezonului al treilea: să-i facă pe toți să se trezească și să fie atenți și să încerce să evite repercusiunile din punct de vedere legal.

Cât de dificil (sau nu) a fost să intri din nou în mintea lui Gerri după o pauză mai lungă decât de obicei între filmarea sezoanelor?

Cred că noi toți eram îngrijorați că va fi dificil după o pauză atât de lungă să ne reîntoarcem în senzația de sincronicitate și compatibilitate pentru care mi se pare că am devenit celebri – suntem un grup foarte strâns legat. Și e o companie foarte dornică de colaborare. Și nu știu prin ce fel de magie, dar dintr-un motiv sau altul, în ciuda greutăților și amânărilor, cred că Jesse [Armstrong, creatorul serialului] ar fi de acord că am continuat lucrurile de unde le lăsasem, mai mult sau mai puțin.

A devenit mai ușor pe măsură ce sezonul curgea, și ne-am adaptat. Așa că a fost dificil, dar a fost mai mult anticipativ. Și odată ce am fost din nou împreună, cu toții ne-am cam ajutat unii pe ceilalți.

Care este, după tine, istoricul lui Gerri cu Logan și cu compania?

Mă bucur că ai spus „după tine”, pentru că nu știu ce ar zice Jesse Armstrong. Dar actorii trebuie să cerceteze singuri răspunsul pentru a avea pace. Și atunci când ești într-un serial de televiziune, trebuie să fii un pic flexibilă. Așa că ai putea să te gândești: „Lucrul ăsta și lucrul celălalt s-au întâmplat în viața personajului meu…” – apoi afli mai târziu în timpul sezonului că niciunul din lucrurile alea nu s-au petrecut de fapt și trebuie să te adaptezi.

Dar spunând asta, trebuie să recunosc că îmi place ideea că soțul lui Gerri – despre care aflăm în prima scenă cu Gerri, din primul sezon, că a murit – a fost poate un coleg de-al lui Logan. Poate la fel ca Jamie Laird [interpretat de Danny Huston], era un bancher sau un consilier financiar. Și Gerri era soția mai tânără a acestui domn. Apoi el a murit și Logan la un moment dat a angajat-o pe Gerri ca parte din acea familie, în zona legală. Și că ea rapid a avansat în funcție.

Acum, în legătură cu care ar putea fi legătura lor personală – nu știu ce ar spune Brian Cox – dar nu pot să nu-mi închipui că există ceva acolo. Pentru că se comportă puțin de parcă ar avea un fel de legătură intimă – ca și cum ar fi fost soț și soție în trecut. Sunt ca un fel de cuplu căsătorit de mult timp într-un fel. Așa că nu aș fi surprinsă dacă, cel puțin, au avut un soi de flirt în tinerețile lor – și au uitat cum se simțeau atunci! Există un fel de intimitate între ei.

Ai discutat împreună cu Brian despre peisajele interioare ale personajului fiecăruia – dar poate și cel pe care îl împărtășiți?

Nu prea mult. Nu e ca atunci când joci într-o piesă de teatru sau într-un film, pentru că în acel tip de context lucrezi cu un început, un mijloc și un final și știi încotro se îndreaptă povestea. Dar situația aceasta este unică: seria continuă; nimeni nu știe de fapt câte sezoane vor exista; lucrurile se schimbă foarte rapid – sau nu se schimbă niciodată și nu poți prezice nici asta. Așa că e o situație unică pentru o actriță, trebuie să fii flexibilă și spontană. Într-un fel e ca și cum ai improviza. Mai ales cu acest grup, care seamănă mult cu o trupă de improvizație.

Și aproape mi se pare că asta e provocarea lui Logan – lucrul la care trebuie să lucreze în interiorul lui. Cred că așa sunt și frații, în legătură cu lucrurile pe care le-au înțeles legate de istoria familiei lor.

Pe platouri, Jesse, ceilalți scenariști și regizorii va lasă să interpretați scenele așa cum sunt scrise în scenariu, dar apoi vă lasă și să filmați duble în care aveți ceva libertate pentru a improviza replicile. Cât de intens, dar și înspăimântător este să ai un scenariu detaliat cu care să lucrezi – dar apoi să ai și opțiunea să fii mai flexibilă cu o secvență?

Păi, e fantastic. E cumva o provocare, pentru că nu vrei să-i dezamăgești. Sunt niște scenariști geniali, încât nu vrei să fii stânjenită și să le distrugi replicile. Și, de asemenea, dacă improvizezi, nu vrei să fii inferioară față de materialul pe care ți l-au dat.

Așa că, câteodată vine în forma de a lăsa camera să filmeze în continuare la finalul scenei. Pentru că, la fel ca în viața reală, nu te-ai opri pur și simplu să te uiți în camera în care te afli și să nu le spui nimic celor de acolo – trebuie să continui.

Așa că e un exercițiu foarte bun pentru actori, ne menține pe toți onești. Și unele lucruri au apărut din acest proces. Foarte rar sunt folosite, dar câteodată prin osmoză ajung să facă parte din textura relațiilor noastre. E destul de intens.

Citește și: Câștigătorii American Music Awards 2021. BTS a primit cele mai multe premii

Citește și: Ce se întâmplă cu Celine Dion. Artista a primit un diagnostic crunt. „Nu se poate deplasa”

Citește și: Kate Middleton, coafură de senzație la concertul anual Royal Variety Performance

Citește și: Cum a fost filmată Iulia Vântur în prezența lui Salman Khan la un eveniment monden

Care sunt amintirile tale legate de când ai auzit prima oară de „Succession” și când ai participat la casting?

Chiar și când citeam paginile, pentru anumite secvențe izolate – nu aveam idee care e contextul pentru ele. Dar cumva reușeam să simt că sunt foarte amuzante, chiar dacă nu înțelegeam care anume e gluma. Și mă gândeam: îmi doresc cu disperare să lucrez la proiectul ăsta. Și nici nu cunoșteam situația.

Iar Gerri fusese inițial concepută ca un personaj masculin, ca Frank sau Karl sau Hugo. Și bănuiesc că le-a venit ideea că ar putea să ia în considerare pentru rol și niște femei… Dar eu m-am gândit că poate ar trebui s-o joc ca fiind unul dintre băieți! Și lucrul excelent era că Kendall sau Roman i-ar spune ei ceva grosier sau vulgar și ea nu avea nicio reacție – dar ar tresări. Așa că asta a devenit un element continuu pentru Gerri, tot suferea, dar cumva nu se lăsa afectată de situații.

Ai o istorie lungă cu piesele de teatru. Și „Succession” îți dă senzația de a avea o distribuție puternică, egală, ca o echipă de teatru de repertoriu. Ți se pare o afirmație corectă? Și dacă da, cât de important a fost acest lucru pentru tine?

Absolut, e cu totul o distribuție puternică, fără eroi principali neapărat. Are de asemenea fundația în procesul de casting și în felul în care scenariștii, mai ales Jesse, au conceput grupul. „Succession” e de fapt o lume – are propria perspectivă, propria logică. E foarte completă și bine gândită. Există ceva robust la ea, așa că te poți dezvolta și îmbunătăți pentru că într-un fel înțelegi și cunoști parametri acestei lui. E foarte bine concepută din acest punct de vedere.

Deci vorbim și de circumstanțele potrivite pentru a crește o companie ca de teatru, o distribuție.

Hollywood Reporter o descrie pe Gerri ca pe „un hibrid ciudat între o figură maternă și un partener psihosexual pentru Roman, cel profund distrus”. Ți se pare un comentariu corect?

Ah, da, mi se pare că e foarte bine spus, ha, ha!

Cum este să filmezi acele scene cu Kieran Culkin?

Păi, sincer, sunt o adevărată bucurie. Ador să lucrez cu Kieran. Este un mic drăcușor. Așa cum e în poveste, așa e și în afara filmărilor. Am mai spus asta înainte și o să tot zic: este un actor foarte flexibil și natural. E foarte descătușat. E foarte inventiv. Și ajungi în același tip de libertate atunci când lucrezi cu el. E foarte amuzant. E foarte jucăuș.

Ne știm de destul de multă vreme – a jucat în foarte multe piese de teatru și filme ale soțului meu [regizorul și dramaturgul Kenneth Lonergan]. Așa că ne știm de foarte multă vreme. Și cred că ni s-a părut amuzantă ideea că personajele noastre vor avea un flirt și ne jucam cu ideea, fără să ne dăm seama că va deveni o parte din poveste, ceea ce s-a întâmplat până la urmă. Așa că am impresia că am inspirat acea întorsătură de situație prin felul în care ne comportam și glumeam pe platouri.

Cât de des ai tendința să râzi în hohote în timp ce se filmează aceste momente de flirt cu Kieran?

Cu el e în ordine, pentru că, dintr-un motiv sau altul m-am „oțelit” și protejat în fața lui. Dar cel care mă termină de fiecare dată este Matthew Macfadyen, cu care nu am foarte multe scene de obicei. A lucrat cu soțul meu la „Howard’s End” și așa l-am cunoscut prima oară. E un actor atât de dedicat și frumos și ce e grozav la el e că simte atât de multă bucurie în urma umorului de situație, că pur și simplu își dă drumul. E fantastic de amuzant și taie tensiunea imediat și toată lumea râde.

Așa că el și Alan Ruck mă fac cel mai des să râd în hohote în timp ce filmăm.

Descrii manevrele personajelor ca „linguini de șarpe” la un moment dat în episodul al doilea, doar un exemplu al limbajului sclipitor folosit în „Succession”. Cum e să ai un scenariu atât de bogat și de bine scris cu care să lucrezi?

Păi, venind din zona de teatru, e extraordinar. În teatru înveți să te simți sprijinită de acel tip de text bogat în nuanțe. Și nu ai parte mereu de același nivel în televiziune. Nu vreau să fac comentarii generale legate de televiziune, dar show-ul nostru e o excepție. E foarte bogat. „Linguini de șarpe”, „chowder nașpa”. De-a lungul sezoanelor, cu toții au descris situația în moduri absolut ilare. E fantastic. O dată a trebuit să improvizez și l-am făcut pe Roman un „cățeluș plin de mâzgă”. Cumva am scăpat în limbajul lor.

Cum e să fii persoana asupra căreia se răsfrânge sau care e în preajma furiei vulcanice a lui Brian care îl interpretează pe Logan?

E ca în [benzile desenate] Peanuts, atunci când Lucy țipă și Snoopy se dă înapoi? Cam așa se simte! Mi se pare că Gerri e atât de obișnuită ca Logan să urle la ea, încât se așteaptă la asta – dar e încă înfricoșător în timpul momentului. Dar în cazul personajului meu, ea nu lasă lucrurile s-o afecteze.

De ce iubim aceste personaje care sunt departe de adorabile?

Cred că știu de ce, dar nu înțeleg cum de alți oameni le iubesc. Experiența mea cu dramele spune că atunci când ai personaje care se luptă, fie că sunt eroii sau anti-eroii, există ceva atrăgător la luptă, la ideea de a-ți dori ceva, de a avea acel apetit, ceva care-i atrage pe oameni pur și simplu. Pot să empatizeze cu acel lucru. E cumva hipnotizant. De aceea cred că există atât de multe reality show-uri în care oamenii concurează sau încearcă să supraviețuiască încercărilor.

Există ceva psihologie umană de bază care are efect, atunci când vezi oameni cu poftă de viață și care vor să se arunce cu capul înainte și nu avem cum să nu ne uităm la ei.

Asta e părerea mea de psihiatru amator.

Foto – HBO, Craig McLean

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro