„Mi-am cunoscut marea dragoste la… spital”

Se ştie ca dragostea apare când nici cu gândul nu gândeşti. Iar povestea Cristinei arata ca nici locul primilor fiori nu-şi poate trece vreodata prin minte.
Deşi, la 18 ani, societatea ne consideră adulţi şi apţi de a păşi încrezători în rândurile persoanelor mature, cred că mintea rămâne undeva, în copilărie. Căci, la această vârstă, se întâmplă şi cele mai frumoase şi cele mai triste dintre păţanii.
Atenţie la neatenţie!
Mă aflam la minunata vârstă de 18 ani, când am trecut printr-un şir de întâmplări neprevăzute. Cu capul în nori, o clipă de neatenţie mi-a provocat suferinţă. Am scăpat un lighean cu apă clocotită peste picior şi astfel am ajuns pe patul de spital. Am fost internată de urgenţă, într-un salon în care se mai afla o doamnă. Ne-am împrietenit încă din prima zi, fiind amândouă vorbăreţe. Pălăvrăgind despre una, despre alta, trecea timpul mai uşor şi făceam haz de necaz.
Pe ea o vizita des Nelu, fiul ei. Aşa se face că m-am împrietenit repede şi cu el. Totuşi, la acea vreme, aveam un prieten care venea cu flori, zilnic, în dorinţa de a-mi alina din suferinţă. Dar ceva în inima mea îmi făcea gândurile să fugă către Nelu. Mi se părea că el era mai atent cu mine, mai drăguţ… Prin urmare, am pus punct relaţiei cu iubitul de atunci şi am dat frâu liber sentimentelor pentru Nelu.
Să faci ce-ţi spune inima
Cine s-ar fi gândit, când am păşit în salonul de spital, că o întâmplare nefericită îmi va aduce marea dragoste? Mai mult, era aproape imposibil să cred că cea care îmi devenise prietenă şi tovarăşă de suferinţă avea să-mi fie mamă soacră, în scurt timp. Părinţii mei nu au fost de acord cu noua mea iubire, motivând că eram prea tânără pentru a mă aşeza la casa mea. Dar eu am continuat să lupt pentru sentimentele mele şi m-am mutat acasă la Nelu.
Apoi, am rămas însărcinată. Atunci, părinţii au fost nevoiţi să ne accepte relaţia şi s-a lăsat cu nuntă mare şi frumoasă. Şi au trecut de atunci 18 ani! Iubirea dintre noi a ajuns la vârsta maturităţii. Au fost şi bune, şi rele, şi urcuşuri, şi coborâşuri… Dar dragostea care ne-a adus împreună a rămas la fel de puternică, poate chiar şi mai şi decât la început. Avem doi copii frumoşi care ne luminează viaţa şi ne dau acea împlinire de care are nevoie o familie cu adevărat fericită. Sper că suntem un exemplu de urmat, dacă nu pentru alţi tineri, măcar pentru copiii noştri.”

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro