Bărbatul perfect: Cum ar trebui să arate şi pe care ar trebui să-i eviţi

25.12.2013, 12:00.

„A ales până a cules”, spune o zicală despre femeia prea pretenţioasă în alegerea partenerului de viaţă. Oare este o greşeală de neiertat să-ţi doreşti lângă tine un bărbat cu mai multe calităţi decât cusururi.
Împlinesc 30 de ani peste o lună, sunt o femeie frumoasă (se spune), realizată profesional, nu-mi lipseşte nimic decât acel bărbat care să mă completeze, despre care să simt că-mi este jumătatea şi cu care să împart fără rezerve, necondiţionat şi cu multă pasiune frumuseţea vieţii. Am cunoscut mulţi bărbaţi, tot căutându-mi «jumătatea pentru totdeauna». Fiind o fire veselă, sociabilă şi simpatică, am atras bărbaţi de toate felurile: foarte tineri sau mai mari ca mine, blonzi sau bruneţi, înalţi sau scunzi, bogaţi sau săraci, cu multă carte sau mai modeşti. Am avut şi momente de singurătate.
Luni întregi, cu ochii pe pereţi, plictisită, fără să ies prea mult din casă. În 1999 am fost căsătorită şase luni, după doi ani de stat împreună. Deşi am crezut că ne iubim foarte mult, a fost mai degrabă o atracţie animalică, o pasiune devastatoare, cu gelozie nebună, nu puteam trăi nici despărţiţi, nici împreună. Pentru mine contează foarte mult aspectul fizic.
Chiar dacă nu e un Adonis, un bărbat trebuie «să-mi spună ceva» de la prima vedere, să aibă un pic de şarm, simţul umorului, să fie drăguţ în comportament şi – cred eu – contează foarte mult să mă iubească şi să-mi arate acest lucru. Nu sunt adepta stilului siropos, dar un pic de romantism nu strică nimănui. Pentru o floare, o plimbare sau o cină cu lumânări, îşi poate găsi timp chiar şi un om extrem de ocupat.

Bogatul posesiv

Am încercat şi varianta «banii nu aduc fericirea, ci numărul lor». Trebuie să vă spun că bărbaţii cu foarte mulţi bani se cred stăpânii noştri. Eram o pasăre frumoasă, închisă într-o colivie de aur. Îmi permiteam orice din punct de vedere material, dar viaţa mea nu-mi aparţinea. El îmi controla şi privirea. Mă sufocam, nu am rezistat!

Intelectualul cu capul în nori

Apoi m-am gândit să întâlnesc un bărbat inteligent, cult, rafinat. Eadevărat că acest gen de oameni te poate stimula, poţi avea discuţii interesante, nu te plictiseşti. Dar într-o zi constaţi că, pentru ei, lumea lor contează mai mult decât femeia de lângă ei. Stau nopţi întregi să citească şi plutesc mereu departe, într-o altă lume, pe tine nici nu te mai observă, te uită…

Modestul neputincios

Până la urmă, mi-am zis că un bărbat mai modest e mai sufletist şi mai dispus la o legătură serioasă. Da, e adevărat că aceşti oameni au timp să te asculte şi să te înţeleagă, să te mângâie şi să te plimbe prin parc, să te emoţioneze culegând şi oferindu-ţi o floare şi făcând planuri despre o căsuţă frumoasă şi copii veseli, pe care să-i creşteţi împreună.
Curând însă îţi dai seama că au timp de tine deoarece nu fac nimic şi nu vor face niciodată. Nu se pricep la nimic şi nu le iese nimic, n-au nici o pregătire care să-i ajute în viaţă la planurile măreţe pe care le tot fac şi cu care îţi împuie capul când tu vii obosită de la serviciu. Te saturi foarte repede să fii divinizată şi alintată când ştii că tot greul cade pe tine. De genul acesta de bărbat scapi cel mai greu. Se agaţă de tine, plâng, ameninţă cu sinuciderea, îţi invocă dragostea eternă, îţi imploră milă, jură că se va schimba… Patetic!
Citeşte mai multe pe pagina următoare!
Foto: Shutterstock