Casele îmbrăcate în ie din Ciocăneşti

Gospodinele au scos frumuseţile din lada de zestre şi au îmbrăcat casele în costum de sărbătoare. Broderii meşteşugite, zugrăvite în negru sau roşu, au prins viaţă pe pereţii albi, ducând faima satului peste hotare. Nicăieri în lume nu mai vezi case mândre ca la Ciocăneşti, pe valea Bistriţei Aurii!
Umblă vorba că nicio casă din Ciocăneşti nu seamănă cu alta şi m-am convins că nu e doar o vorbă. De cum intri în Ciocăneşti, casele risipite între fâneţe te întâmpină mândre, cu poveşti de demult „scrise” pe pereţi. Broderii complicate, cu simboluri geometrice de o frumuseţe rară, cu flori şi spice de grâu sau boabe pline de struguri, însufleţesc faţadele caselor, porţile şi gardurile. Te plimbi pe uliţe şi rămâi uimit de zugrăvelile minunate, care mai de care mai vii şi mai pline de tâlc. Colo, roata soarelui, pe altă casă, steaua în şase colţuri, peste gard, pe un zid înalt, se arată un brâu din pătrate şi romburi, iar prin curţile vecine se ivesc spice de grâu sau flori pictate cu graţie. Fiecare familie a pus pe casă un model de suflet, asemeni unui blazon de onoare cu care se mândreşte şi care vorbeşte despre istoria şi tradiţia locurilor.

Oameni mândri de moştenirea lor

Şi alte popoare în lume şi-au pictat casele cu motive tradiţionale, dar nicăieri nu găseşti o armonie şi o îmbinare atât de frumoasă între meşteşugurile localnicilor. Elementele decorative de pe case au fost împrumutate de pe coaja ouălor încondeiate care, la rândul lor, poartă simbolurile brodate pe ia populara. Nu degeaba, Ciocanesti, singura comuna-muzeu în aer liber din ţara, arata ca o lada de zestre în care locuitorii pastreaza tradiţiile lor cele mai frumoase. Povestile din batrâni spun ca oamenii locului au avut dintotdeauna obiceiurile lor si mestesuguri cum rar gaseai prin Bucovina. Numele satului vine de la ciocanarii care lucrau fierul si faureau arme pentru oastea lui Stefan cel Mare. Ciocanarii erau si plutasi iscusiţi, purtând pe apele Bistriţoei pâna la Dunare plute încarcate cu lemne si grâne. Femeile aveau harul lucrului cu acul. Fie ca brodau o ie, ca împodobeau o bundiţa sau închistrau ouale de Pasti, ele au ales si au dus mai departe modele si culori specifi ce, deosebite de restul Bucovinei. Negrul este culoarea dominanta, urmata de nuanţe închise de rosu si verde, punctate pe alocuri de galben. Ouale încondeiate negre si motivele geometrice elegante au devenit simbolul comunei, iar frumuseţea lor se regaseste acum si pe zidurile caselor, ne spune Marilena Niculiţa, directorul Muzeului Naţional al Oualor Încondeiate din localitate.

Un obicei de toata lauda

Tradiţia „închistririi” oualor e veche de secole, dar obiceiul de a-si împodobi locuinţele de sarbatoare este mult mai recent. Încântata si mândra de portul ei popular, Leontina Ţaran s-a gândit sa „scrie” pe casa asa cum stia sa „scrie” cu acul pe altiţa iei. Gospodaria micuţa în care se mutase cu soţul ei trebuia refacuta si îsi dorea o casa atât de frumoasa, încât si soarele sa se uite la ea, ne spune Marilena Niculiţa. Asa a aparut în sat prima casa pictata, în anul 1950. În vremea aceea, dupa vâltorile razboiului si saracia care cuprinsese ţara, oamenii simţeau nevoia sa-si aduca aminte de valorile lor tradiţionale si de obiceiurile care le înfrumuseţau viaţa. Leontina Ţaran a rugat un mester din sat sa-i picteze casa, dar nu oricum, ci cu motivele naţionale îndragite.

Dumitru Tomoioaga a încropit sabloane din lemn si a sculptat modelul în zidaria casei, folosind mortar umed. Când pereţii s-au uscat, tanti Leontina a pictat conturul întarit cu negru si galben, asa cum stia sa încondeieze ouale pentru Pasti. Gospodaria ei a ajuns fruntea satului si oamenii de vaza l-au chemat pe Dumitru Tomoioaga sa le picteze si lor casele. Obiceiul s-a raspândit, iar azi cu greu gasesti vreo locuinţa cu pereţii goi în Ciocanesti. Locuitorii se întrec sa aiba cele mai frumoase modele si toate sunt inspirate din motivele tradiţionale. Ba vin la ei oameni iubitori de frumos si din satele vecine sa înveţe mestesugul. În ultimii ani, pe valea Bistriţei, spre Vatra Dornei, au aparut ici-colo case „ca la Ciocanesti”, un brand de ţara pe care ar trebui sa-l promovam.

Moda trece, ce e frumos rămâne

Casele din Ciocanesti, departe de a fi impunatoare ca vilele luxoase la moda, au intrat în tezaurul nostru popular. Adevarate bijuterii ale artei mestesugaresti, valoarea lor se va pastra nealterata în timp, asa cum a dainuit frumuseţea iilor, a horelor si a doinelor sau a oualor încondeiate. La Ciocanesti vin turisti din toata Europa sa vada minunea si sa traiasca un crâmpei din viaţa satului cu toate tradiţiile lui. Merita sa-l vizitezi în preajma Pastelui, când are loc Festivalul Naţional al Oualor Încondeiate, sau în preajma zilei de 15 august, de Sfânta Maria, când se desfasoara Festivalul Pastravului.