La 30 de ani, Ada Galeș este o femeie cu adevărat complexă. Este actriță de teatru și film, laureată a premiului UNITER pentru debut, în 2016, dar și antreprenor.
Ada a jucat în mai multe producții românești de succes de-a lungul anilor și a devenit și antreprenoare. A fost la Imperiul Leilor, unde a obținuit o investiție de 88.000 de euro pentru brand-ul ei de lumânări de soia parfumate, We Are Phoenix. Tot ea a fondat și comunitatea online de promovare a femeilor „I Admire Women”, din pasiune pentru apărarea frumuseții interioare și exterioare a femeilor.
Despre toate acestea, dar nu numai, Ada ne-a vorbit într-un interviu exclusiv plin de farmec.
Ada, ai atât de multe proiecte de care te ocupi, încât nu putem să nu ne întrebăm: cum arată o zi din viața ta? Cum găsești timp pentru toate?
Zilele mele sunt foarte dinamice, am noroc să fiu flexibilă la orice fel de schimbare, chit că mi se dă programul de ”n” ori peste cap și mă bucur că m-am educat să nu am o aversiune față de risc sau imprevizibil, iar dacă mă întreabă cineva ce îmi place cel mai mult să fac, o să răspund că e să lucrez.
Practic, lucrez mult, beau multe cafele, iar acum, în timp ce scriu acest interviu, mi-am propus să o iau mai ușor câteva zile, ca să îmi recalibrez resursele și creativitatea.
Îmi dau seama că, din afară, poate părea minunat totul, dar sunt multe lucruri care nu îmi ies, iar uneori sunt foarte frustrată, alteori lipsită de încredere. Cu toate astea, cel mai des, încerc să îmi aduc aminte că e o joacă asumată și responsabilă viața asta pentru mine și că putem face orice ne dorim, atât timp cât nu facem rău nimănui.
Pe asta ne bazăm și la We Are Phoenix, businessul de produse de casă și corp pe care l-am lansat în pandemie: pe credința că oamenii au nevoie de lucruri de calitate făcute cu iubire, sustenabile.
În prezent, ești actriță, antreprenoare și consilier de dezvoltare personală. Cum ți-ai găsit drumul către fiecare din aceste zone de activitate?
Cred că sunt extrem de pasionată de lucruri și sufăr de un entuziasm incurabil.
Drumul până la diversele zone de activitate a venit începând să merg. Făcând un prim pas, ieșind din mine și din zona de confort, fiind atentă la ce mă preocupă și la cum aș putea să aduc un plus de valoare.
Actoria este ceva profund despre mine, mă identific foarte tare cu meseria, antreprenoriatul este despre ce pot eu să fac împreună cu alți oameni și despre pasiunea mea nestăvilită pentru muncă, iar consilierea ține de ce pot eu să dau concret înapoi oamenilor.
Tu ești pasionată și de activism. Care sunt cauzele apropiate sufletului tău?
Printre subiectele care mă ating sunt egalitatea, dreptatea, sănătatea mintală și feminismul. Cred că lumea este stricta noastră responsabilitate și că, de fapt, e mare libertate în asta.
În ce fel ai reușit, de-a lungul timpului, să lupți pentru aceste cauze?
În 2016 am protestat împotriva abuzurilor făcute de Primăria Brașov asupra teatrului din oraș. Au încercat să măsluiască concursul pentru postul de manager al teatrului. Am protestat, ne-au dat afară, am câștigat procesul. A fost foarte important pentru mine să pot să știu că demnitatea, adevărul, corectitudinea nu sunt opționale pentru mine. Din păcate, teatrul din Brașov s-a degradat foarte tare de atunci și mi-ar plăcea să se organizeze un concurs pe bune cât mai repede, să vină cineva care să ridice instituția și să ofere publicului constant spectacole de calitate.
Legat de celelalte arii, am fondat comunitatea I Admire Women, care este un spațiu în care femeile se pot încuraja una pe cealaltă și susține. Încercăm să atingem și alte subiecte: body positivity, menstruație etc. M-aș bucura mult dacă ar fi femei care citesc rândurile astea și își doresc să se implice, să ne scrie. Alături de mine este Sabina Dan, o minune de femeie, căreia îi mulțumesc că există.
Să vorbim puțin despre tine ca actriță. În pandemie ai filmat pentru două producții, „Complet Necunoscuți” și „Odată pentru totdeauna”. Pentru „Complet Necunoscuți”, chiar ai făcut o schimbare de look imensă. De ce ai decis să apelezi la acest lucru, nu la o perucă?
Dacă pentru „Odată pentru totdeauna” m-am tuns mediu și m-am vopsit șatenă, pe la mijlocul repetițiilor pentru „Complet Necunoscuți”, Octavian Strunilă, regizorul filmului, mi-a propus să facem o schimbare de look. Ne gândeam împreună dac-ar fi bine să mă vopsesc înapoi blondă și să îmi pun extensii. După care, mi-am adus aminte cât de mult îmi doresc să mă tund scurt pentru un rol. Așa că i-am arătat lui Octavian o fotografie, i-a plăcut și am și făcut schimbarea.
Pentru mine e foarte important să depășesc orice limite aș crede că am în legătură cu mine. Mă bucur enorm de orice schimbare, cu toate că uneori am emoții și sincer, abia aștept să îmi ceară cineva să mă rad în cap pentru un film.
Cum a fost experiența filmărilor pe timp de pandemie?
„Odată pentru totdeauna” s-a filmat la sfârșitul verii, anul trecut. Am fost în deplasare la Timișoara și lângă Dunăre. A fost superb! Am avut impresia că nici nu exista pandemie. Am stat doar cu echipa și nu am avut niciun impediment.
La „Complet Necunoscuți”, am avut emoții în fiecare zi, pentru că erau multe cazuri în țară de COVID-19, dar noi ne testam în fiecare dimineață înainte să întrăm pe platou și am avut grijă să nu ne vedem cu alți oameni cât timp au durat filmările. Am avut deci noroc și am reușit să încheiem filmările fără nicio problemă.
Sunt foarte recunoscătoare că am apucat să filmăm în pandemie două filme independente, pe care abia aștept să le vedeți. Premiera lungmetrajului „Complet Necunoscuți” va fi la TIFF, la Cluj-Napoca, pe 24 iulie, și din toamnă în cinematografe!
Ca actriță, dincolo de talent este important și felul în care arăți. Într-o lume în care femeile sunt supuse multor standarde nerealiste de frumusețe, tu cum te descurci?
În unele zile îmi propun să îmi retușez niște riduri, în altele mă bucur că mi-a plecat dintele din față, după ani de aparat dentar, și că nu sunt complet perfecți.
Actoria e cu și despre oameni și îmi doresc să fiu un reper de normalitate, în care eu, ca un tot unitar, reprezint, alături de colegii mei și de conceptul fiecărui spectacol, un univers cinstit.
Cultura are rolul de a educa societatea și de a stabiliza valori fundamentale, de a vorbi despre lucruri profunde sau mai puțin profunde, dar, pentru mine, are rolul de a face asta cu adevăr. Și atunci devine mai importante alte aspecte – care e scopul, de unde iau deciziile și ce îmi doresc, dincolo de satisfacția imediată sau gratificarea ușoară pe care aș putea-o primi.
Cum reușești să nu cedezi presiunilor legate de felul în care ar trebui să arate o femeie și să rămâi încrezătoare în felul în care arăți tu?
Nici nu știu. Uneori cedez, uneori mă afectează, uneori nu îmi mai dau seama ce e condiționare socială și ce e pe placul meu. Uneori aș dormi cu fond de ten pe față, alteori aș rămâne nemachiată zile întregi. Ceea ce încerc să fac e să îmi dau voie să văd cum sunt, să am grijă de mine și când nu îmi place de mine, și să îmi spun mai des că sunt frumoasă. Încerc să fac asta public, pe social media, în primul rând pentru că și mie îmi e greu cu aparenta perfecțiune retușată în aplicații de editare foto-video. Mai mult decât atât, cred că dacă eu vorbesc despre demersul meu, s-ar putea să ajute pe cineva.
Cred că avem nevoie de mai puțină distanță între noi. Cred că avem nevoie să știm că suntem egali, că pe toți ne dor lucruri și că suntem acolo unii pentru ceilalți.
Omul a evoluat în distanță, dar structural, suntem animale care trăiesc în comunitate și comuniune.
Conceptul de „body positivity” a prins foarte mult avânt în alte țări de ani buni. În România cum crezi că stăm pe acest plan?
Cred că e greu și uneori nici nu de dăm seama cât de mult privim femeile ca pe obiecte decorative, uneori chiar când este vorba de noi însene. În același timp, simt că e o nevoie acută de aduce subiectul ăsta în conversația mai largă, socială. Mi-ar plăcea mult să ajung în școli să vorbesc despre asta cu adolescenții care se confruntă intens cu această problemă.
În viața de zi cu zi, care este mantra ta?
Respiră. Orice aș face, încerc să îmi aduc aminte că real, eu sunt în siguranță în corpul meu și să mă readuc în prezent. De cele mai multe ori, suntem asaltați de gânduri de anticipare a viitorului care pot produce anxietate și atunci încerc să îmi aduc aminte că multe situații nu țin doar de mine, că pe unele lucruri nu le pot rezolva într-o singură zi și, uneori, tot ce pot să fac e să respir și să am încredere în efortul pe care îl depun. Pentru mine prezentul și încrederea sunt resurse care se educă.