Cum e să lucrezi ca stilist în România

18.10.2013, 15:00.

Atunci când shoppaholic devine workaholic, iar relaxarea mersului la cumpărături se transformă în ocupaţie de zi cu zi, înseamnă că te numeşti stilist.
Pasiunea mea: shoppingul. Poate fi o premisă bună pentru meseria de stilist. Ce îşi poate dori o tânără obsedată de haine şi de accesorii mai mult decât să bântuie toată ziua prin magazine în căutarea articolelor perfecte? Cine nu-şi doreşte să aibă „biroul“ la mall? Cum ar fi să ştii tot ce apare, chiar înainte de a ajunge în magazin? Nu ţi-ai dori să cunoşti toţi designerii? N-ai vrea să fii informată despre deschiderea fiecărui magazin din oraş? Ba da, sigur că da.
E simplu: trebuie să te faci stilist. Pare simplu şi atractiv, dar sunt multe lucruri care nu s-au spus din culisele fashion editorului. În cuvinte puţine, s-ar putea spune că „îmbrac şi dezbrac oameni pentru poze“. Pare destul de uşor să descrii viaţa mea de zi cu zi, însă mi-a fost încredinţat cel mai dificil proiect: un articol cu mine, despre mine şi pe deasupra realizat de mine. Dacă aş povesti despre munca mea, nu mi-ar ajunge o săptămână sau o revistă întreagă, aşa că am decis să vă prezint câteva perspective din viaţa unui stilist.

Un stilist nu lucrează de la nouă la cinci

Jobul de stilist nu există în nomenclatorul de meserii din România. Tocmai pentru că e o meserie atipică, „biroul“ este în maşină. Pe scaunul din dreapta mă aşteaptă întotdeauna laptopul, agenda, tăieturi din ziare, reviste de tot felul şi, uneori, chiar prânzul. Acasă, am o cameră goală în care locuiesc multe, multe pungi cu haine şi o pisică. De cele mai multe ori, îmi fac programul de lucru după bunul plac şi nu am un orar fix (ştiu, toată lumea mă invidiază!).

Cum se face un editorial de modă

Un editorial de modă este un produs ilustrativo-informaţional la graniţa dintre artistic şi practic. A fi stilist este una dintre cele mai bune modalităţi de a-ţi pune în practică ideile creative atunci când nu te poţi exprima pentru că îţi lipsesc talentele specifice. Să ai cap însă, nu-i destul. Pentru că nu există reguli, produsul final ţine mai mult de fler şi de inspiraţie. Indiferent de statură, trebuie să fii o persoană capabilă să care cu mâinile goale până la 20 de pungi cu haine pe distanţe mari. Mai mult, poţi fi stilist şi fără să ai studii de specialitate instituţionalizate.

Materia primă şi ustensilele de lucru pentru un stilist

Înainte de a mă apuca de acest job, îi invidiam pe toţi stiliştii, deoarece aveam impresia că toate hainele le aparţin. Acum, trăiesc în fiecare zi cu frustrarea că nu voi putea avea niciodată toate acele vestimentaţii frumoase cu care lucrez. Dacă arunc o privire pe site-urile agenţiilor de modele, pot să zic cu mâna pe inimă că „le-am avut“ pe jumătate din toate acele frumuseţi. Succesul produsului final nu depinde numai de ideea şi de hainele alese, ci şi de talentele unor artişti de beauty, de prezenţa de spirit a modelelor sau ochiul magic al fotografului.

'Nu mă cheamă Damian'. Theo Rose a aflat un secret despre soțul ei chiar în ziua nunții. Ce a povestit artista

Recomandarea zilei

Avantaje şi dezavantaje în meseria de stilist

În fiecare lună cunosc o vedetă şi ştiu cum arată nemachiată şi necoafată, ba chiar o văd în posturi la
care mulţi visează doar. Atunci când lucrez cu modele, mă simt confortabil ca şef de proiect, iar când
lucrez cu vedete tind să devin un supus îndurător. Notorietatea şi proiectele deosebite vin deodată cu munca pentru reviste, iar satisfacţiile financiare le găsesc în proiectele comerciale. Câteodată, o sesiune foto poate dura chiar şi 15 ore, însă lunar am satisfacţia că aproximativ 258 000 de femei (audienţa revistei Unica) îşi aruncă privirea peste munca mea. Cel mai bine mă simt la sfârşitul lunii, când îmi văd paginile în numărul încă nelansat pe piaţă sau îmi zâmbeşte coperta de pe un raft al benzinăriei. După fiecare proiect reuşit îmi creşte respectul de sine cu 100%.

Viaţa socială

În fiecare săptămână văd atintiţi spre mine ochi curioşi care îmi transmit din priviri: „Uită-te la nebuna asta, a cumpărat tot mallul!“. Numai eu mă duc la mall cu portbagajul plin de haine şi plec cu mâna goală. Din când în când, prietenii mă invită la sesiuni de shopping, pentru consiliere. S-a ajuns cumva la concluzia că eu ştiu tot. Cunoscuţii mă sună cu tot felul de dileme, ca de exemplu de unde să-şi cumpere un joc de remy? Toţi amicii de sex masculin sunt în stare să-mi dea marea cu sarea doar ca să-i iau cu mine la editorial, pentru a se delecta cu modelele. În fiecare weekend, tata mă întreabă când îmi voi lua un job serios. Una peste alta, la sfârşitul zilei pot spune cu mâna pe inimă că am un job care îmi place, mă provoacă, mă incită şi îmi aduce mari satisfacţii. Nu există zi în care să mă trezesc îngrozită de faptul că „iar trebuie să mă duc la muncă“.
Foto: Shutterstock