Pe 27 mai 1995 s-a stins din viață cântărețul și marele actor de teatru și film Ștefan Bănică, la vârsta de 61 de ani. Au trecut 26 de ani de atunci, iar fiul său, Ștefan Bănică Jr., cel care i-a și călcat pe urme în carierea artistică, a postat un mesaj comemorativ în mediul online cu privire la momentul plecării tatălui său dintre cei vii.
Artistul a ținut să atragă atenția tuturor asupra datei când tatăl său a murit, spunând că există o confuzie legată de acest aspect.
„Nu mai vreau să amintesc anii și zilele în care oamenii dragi s-au dus, dar vreau să fac o precizare, mai ales pentru colegii din presă: tatăl meu – marele actor ȘTEFAN BĂNICĂ – s-a stins din viață pe 27 mai, nu pe 26 mai, așa cum regăsesc în cele mai multe din publicații”, este mesajul artistului postat pe pagina sa de Facebook.
Ștefan Constantin Bănică s-a născut pe data de 11 noiembrie 1933 și a fost actor de teatru și film și cântăreț. El a fost fiul lăutarului Drăgan Constandache Bănică și încă din copilărie s-a remarcat prin calitățile sale artistice, cântând în corul de copii de la radio și jucând în primele sale spectacole de teatru pe vremea când era elev în școala primară. Ștefan Bănică a absolvit Institutul de Teatru din București in 1955, la clasa profesorului Alexandru Finț, iar în timpul studenției a făcut figurație în diverse teatre din Capitală.
Ștefan Bănică Senior a avut o carieră de succes în lumea teatrului și a cinematografiei românești, interpretând 56 de roluri în teatru și 26 în filme. Din 1960 a făcut parte din trupele teatrelor Giulești și Bulandra, dar a participat și la numeroase spectacole la Teatrul de revistă Constantin Tănase.
Printre filmele în care Ștefan Bănică a jucat roluri memorabile, amintim „Brigada Diverse intră în acțiune” (1970), „Nea Mărin Miliardar” (1979), „De ce trag clopotele, Mitică?” (1981), „Septembrie” (1978), „Păcală” (1974), „O scrisoare pierdută” (1977), „Cianura și picătura de ploaie” (1978), „Vin cicliștii” (1968), „Dincolo de barieră” (1965), „Tunelul” (1966), „Cel mai iubit dintre pământeni” (1993), „Zile de vară” (1968), „Împușcături pe portativ” (1968), „Ca la Tanase” (1974), „Singur printre prieteni” (1979), „Fair Play” (1977), „Proprietarii” (1973), „Cântecele Mării” (1970), „Harababura” (1990) și „Golgota” (1966).
Ștefan Bănică Sr. a jucat și în piesele din cadrul Teatrului Giulești: „Băiat bun, dar… cu lipsuri” de Nicuță Tănase la Teatrul Giulești,”O scrisoare pierdută” de I.L. Caragiale și „…escu” de Tudor Mușatescu.