Anevrismul, boala care ucide în tăcere

05.10.2014, 06:00.

Potrivit cercetătorilor, cu cât intrarea la menopauză e mai timpurie, cu atât este mai mare riscul de a suferi un anevrism cerebral. Dar cauzele sunt multiple, iar femeile sunt de două ori mai expuse unei astfel de afecţiuni.
Eşti femeie, suferi de hipertensiune, ai antecedente în familie, ţi-a spus vreun specialist că ai avea ateroscleroză? Nu ignora niciunul dintre aceste detalii! Odată cu înaintarea în vârstă, îngroşarea pereţilor vaselor de sânge poate duce la formarea anevrismelor. Sau, pur şi simplu, le poţi moşteni. Nici fluctuaţiile hormonale, mai exact ale estrogenului, nu sunt străine de apariţia lor, la fel cum nici fumatul, care creşte riscul de hipertensiune. Deşi nu se manifestă agresiv, anevrismele pot ucide!

Sunt adevărate bombe

Îşi pot face loc oriunde, însă la vasele de sânge din creier devin extrem de periculoase. În marea lor majoritate, anevrismele nu dau semne. De cele mai multe ori, sunt descoperite în urma unor investigaţii pentru cu totul alte boli. În schimb, ameninţă viaţa precum bombele gata de explozie. Dar ce sunt anevrismele? Orice „balonare” care dilată vasele de sânge cu până la 50% din diametru.
Este grav faptul că se pot rupe în orice moment şi, din nefericire, cam jumatate dintre pacienţii cu ruptură anevrismală decedează până sa ajungă la spital. În unele cazuri, să le spunem „fericite”, anevrismul cerebral se manifestă. Pot apărea migrene, dureri de cap ciudate, probleme de vedere, dureri de spate, sensibilitate la lumină, stari de leşin şi chiar crize epileptice. Uneori, apasă nervii cranieni, ducând la paralizii. Alteori, prin rupere declanşează un accident vascular cerebral hemoragic. Riscul de rupere depinde însă de marimea anevrismului. De aceea, la cel mai mic semn, e indicat un consult medical. Căci, graţie metodelor moderne de diagnosticare şi tratament, aceste probleme pot dispărea.

Se tratează?

Tensiunea ridicată, infecţiile, afecţiunile ţesutului conjunctiv sunt posibile cauze ale apariţiei anevrismelor. Însă diagnosticul poate fi pus doar dupa investigaţii imagistice, de tip angiografie, fie cu ajutorul computerului tomograf, fie prin rezonanţa magnetică. Angiografia este un examen radiologic cu scopul verificării volumului interior al unui vas de sânge, artera sau vena, şi ale ramurilor sale.
Depisteaza leziunile, îngroşările, depunerile de grasimi, dilataţiile, ocluziile sau prezenţa unei malformaţii. În funcţie de localizarea si marimea anevrismului, pot fi aplicate diverse metode de tratament. Ţinerea sub control a presiunii sângelui este foarte importantă în perioada de monitorizare. În ultimii ani, metoda endovasculară, pe baza căreia abordarea chirurgicală are loc prin artera femurală, este folosită tot mai des. Avantajele sunt mari, fiind scurtată perioada de vindecare şi recuperare şi scăzând simţitor riscul de deces.

Aşa scapi uşor de ele

„Odată aleasă metoda de tratament intervenţional, aceasta se realizează printr-o tehnică similară angiografiei, sub anestezie generală. Se efectuează o mică incizie la nivel inghinal, pentru a vizualiza artera femurală, în care se va introduce o teacă (un tub de plastic care permite manipularea echipamentului necesar intervenţiei). Pe teacă se introduce un cateter, iar pe acesta un microcateter prevăzut cu un dispozitiv (denumit „coil”) cu ajutorul căruia se va închide anevrismul. Când se ajunge la anevrism, dispozitivul coil este introdus în deschizătura anomaliei vasculare şi umple anevrismul, blocând astfel intrarea sângelui, total sau parţial. Dupa montarea coil-ului, se verifica rezultatul şi, daca anevrismul a fost închis, se aplica un microcurent, care va determina detaşarea coil-ului de microcateter. Ulterior, se retrag toate cateterele. E importanta verificarea periodica, prin angiografii repetate, prima dupa cel pu_in o luna de la intervenţie.
ATENŢIE! Anevrismul cerebral, deşi adesea asimptomatic, se asociaza cu un risc crescut de sângerare care poate avea consecinţe severe, inclusiv decesul! Metoda intervenţionala de tratament permite o rezolvare eficientă, cu o perioadă de recuperare scurta şi spitalizare redusă, permiţând reluarea activităţii obişnuite rapid.”