De 15 ani realizează show-uri TV de succes. Îl cunoaşte o ţară întreagă, dar el a rămas la fel. Se consideră un om de rând, pentru care familia e mai presus de orice.
Dan Negru ne-a povestit despre copiii lui, Dara şi Bodgan, despre sarcina principală pe care o are acasă, dar şi despre hotărârea de a se muta înapoi la Timişoara. După câte farse ai făcut, ai scăpat fără să ţi se pregătească şi ţie vreuna memorabilă? E una pe care o ţin eu minte şi care mi-a fost făcută de Lazarov, care cunoscându-mi meticulozitatea şi ticăielile de pe platou, a aranjat ca într-o filmare la „Ziua Judecăţii” toate să meargă pe dos, în platou. Apoi, mi-a adus un tort…
Din această toamnă vei realiza o nouă emisiune, care se va filma la Istanbul. De ce în Turcia? Pentru că e un decor extrem de costisitor şi s-a ales varianta închirierii acestuia. E o practică folosită de multe televizuni din lume. Show-ul e un spectacol cu întrebări de cultură generală, adică un show cu oameni curaţi şi frumoşi. Pe o piaţă ticsită de scandaluri şi oameni urâţi, emisiunile de cultură generală au farmecul de a-i arăta pe ceilalţi. Culmea, pe audienţe mult mai mari.
„Ciao Darwin”, „Te pui cu blondele?”, „Plasa de stele”, „Demascarea” etc. La care show ai ţinut cel mai mult? Toţi sunt copiii mei, mi-e imposibil să spun că am iubit un show mai mult decât pe altul. E drept, în sufletul meu există o ierarhie. Totuşi, cred că cea mai mare performanţă a mea rămâne faptul că am fost lider 12 ani consecutiv cu programele mele de Revelion. Am făcut Revelioane cu echipe de producţie diferite, cu formate diferite şi mereu am fost lider. Pe blogul tău ai notat: „Când scriu, nu ţip”. Cât de des răguşeşti pentru că ridici vocea în emisiunile tale? Adeseori, şi de foarte multe ori primesc de la diferiţi oameni tot felul de reţete pentru gât. Am primit într-o zi un pachet uriaş la poştă, era o cutie cu vreo 10 borcane cu miere de albine şi o reţetă pe bază de miere pentru protejarea gâtului. Mi-a trimis-o o familie de pe lângă Râmnicu Vâlcea.
Despre comedianţi se spune că sunt trişti în viaţa reală, cum despre cizmari se spune că au pantofii găuriţi. Asta înseamnă că Dan e acasă de un calm de neclintit? Nu sunt foarte calm, dar nici nu o ţin într-un urlet. Şi recunosc, am o uriaşă doză de pesimism cu care s-a obişnuit şi familia mea, dar cu care se împacă şi colegii mei. Din pesimismul ăsta mi-au ieşit însă multe show-uri de succes. Pun mult la îndoială reuşita unui produs înainte de a-i da drumul pe piaţă.
În acest an ai devenit tătic a doua oară. Care este activitatea ta preferată când vine vorba de copiii tăi, Dara (2 ani) şi Bogdan (7 luni): să le citeşti poveşti, să le cânţi (poate) sau să vă jucaţi? E un tămbălău uriaş acasă, dar sunt obişnuit cu hărmălaia din platourile de televiziune. Am norocul ca acasă să am sarcina cea mai uşoară, joaca. De restul se ocupă ceilalţi. Dara seamănă mai mult cu tine, iar Bogdan cu soţia ta, Codruţa, sau invers? Am descoperit că în ani se schimbă mereu fizionomia omului, aşa că e greu să dau de pe acum verdicte. Mi-ar plăcea însă să semene cu mama lor, să fie mai puţin agitaţi, mai puţin pesimişti, mai puţin…
Să fii tătic e aşa cum ai visat sau mai greu decât ai fi crezut? Acum e uşor, dar prietenii cu experienţă îmi spun că pe măsură ce cresc copiii, cresc şi problemele. Dar e tot ce va rămâne. Cândva, nimeni nu-şi va mai aminti de cei 12 ani în care am fost lider de Revelion sau de audienţele de televiziune. Cândva, doar familia va rămâne. Timpul tău liber este destinat treburilor gospodăreşti? Singura mea responsabilitate majoră e să tai iarba şi să-mi îngrijesc cel mai bun prieten, Google, ciobănescul meu mioritic. În rest, cred că nu prezint o mare încredere. Dar la tăiat iarba, sunt expert! Bărbaţii, se spune că sunt cei mai buni bucătari. Ţie îţi place să găteşti? Dacă da, ce anume? Nu-mi place deloc să gătesc şi nici măcar nu sunt un mare gurmand. Mâncarea, gătitul sunt o modă în ultima vreme. Mă uit amuzat la show-uri gastronomice care dau impresia că românul are gusturi culinare rafinate. Ca un amuzament, în România nu există nici măcar un singur restaurant care să aibă angajat un somelier. Suntem rupţi în fund, dar ne dăm mari rafinaţi în gastronomie.
Te consideri un familist convins? Mă consider un om cu o familie frumoasă şi, după noi, oamenii de rând, familia e tot ce rămâne în urmă. Restul e trecător.
Faci parte dintre persoanele publice care îşi ţin viaţa personală departe de ochii iscoditori ai celor curioşi. Ai prefera uneori să nu fii cunoscut sau recunoscut de cei din jur? Aş minţi dacă aş spune că nu-mi place să mă recunoască lumea pe stradă. Asta e în fond răsplata muncii mele, dacă aş trece neobservat ar însemna că munca mea e inutilă. Stau departe însă de lumea mondenă a Bucureştiului. În 15 ani n-am fost la niciun eveniment monden şi uite că poţi să faci audienţe şi fără să fii prieten cu tot soiul de parveniţi care apar în reviste.
Unul dintre citatele tale favorite este: „Cei mai frumoşi ani sunt cei ce vor veni”. Ce aşteptări ai de la viitor? Am să-ţi fac o dezvăluire în premieră. E o certitudine faptul că ne vom întoarce, cu familia, la Timişoara, acasă. Aşa cum fac naveta la Chişinău de trei ani, voi putea să ajung şi la Bucureşti. Am luat decizia să ne întoarcem acasă, e mult mai sănătos pentru copii.
NU POT TRĂI FĂRĂ…
… televiziune „Mi-am consumat ani şi nervi în meseria asta, am căpătat experienţă şi mi-e greu să mă despart de ea.” … familie „Televiziunea e trecătoare, totuşi, ca orice meserie. Familia e tot ce rămâne.” … telefon „Singurul obiect care mă ţine în legătură permanentă cu primele două.”