Conține ulei esențial, săruri de potasiu și alte săruri, mucilagii, vitaminele A şi B. Datorită saponozidelor, fructozei, inozitolului, uleiului esenţial şi a sărurilor de potasiu, rizomii de pir au proprietăţi diuretice şi diaforetice (favorizează transpiraţia). De aceea, sunt recomandați în stări de inflamație ale aparatului digestiv și genito-urinar, în special în cistite. Nu prezintă contraindicații.
Uz intern: se face o infuzie din două linguriţe de rizomi la o cană cu apă. Se lasă 10 minute la infuzat. Se mai poate face decoct dintr-o linguriţă de rădăcină mărunţită, la o cană cu apă. Se fierbe timp de cinci minute şi se strecoară. Se beau 2-3 căni pe zi.
Când îl recoltezi: Rizomii se scot din pământ în lunile martie-aprilie sau septembrie-octombrie.
PEPENE VERDE (CITRULLUS LANATUS)
Miezul conține 95 % apă, dar și calciu, fosfor, vitaminele A, B1, B2, B3 și C. Prin conținutul ridicat de apă are acțiune diuretică. S-au mai constatat următoarele efecte pozitive: tonic al inimii, antiinflamator, febrifug, purgativ, vermifug, calmează tusea. Este utilizat în caz de pietre la rinichi sau la vezica urinară și în gută. Semințele de pepene verde sunt indicate în caz de litiază renală și biliară. Extern, se folosește în arsuri solare ușoare și inflamații ale pielii.
Uz intern: în cure, este indicat în cantități de unu-două kilograme pe zi. Există și preparate care au la bază extract din semințe de pepene verde.
Uz extern: miezul de pepene se aplică pe zona afectată.
Când îl recoltezi: În lunile iulie-septembrie.
PIERSIC (PERSICA VULGARIS)
Fructele facilitează digestia și stimulează secreţia glandelor digestive, fiind recomandate persoanelor în vârstă, debile sau cu o digestie lentă. Mai sunt indicate celor cu litiază urinară, gută, reumatism. Sunt şi uşor laxative. Cu flori şi frunze de piersic se poate face un dublu tratament contra oxiurilor. Florile au în plus proprietăţi sedative și antispastice.
Uz intern: se consumă ca atare, sub formă de suc sau compot. Se fac infuzii cu flori și frunze, separat sau în amestec (o lingură și jumătate la o cană de apă). Se beau două-trei căni pe zi.
Uz extern: se pot face spălături sau se pun cataplasme cu infuzie din flori și frunze.
Când îl recoltezi: Florile și frunzele în aprilie-mai, fructele – în august.
PIN (PINUS SYLIVESTRIS)
Are acțiune antiseptic-antimicrobiană, antivirală, diuretică, expectorantă, hipertensivă, rubefiantă, stimulantă a activității cerebrale, insecticidă și vermifugă. Facilitează digestia și este antiflatulent. Se folosește în afecțiuni dermatologice, stimularea circulației, în artrite, gută, reumatism, în afecțiunile căilor respiratorii, infecții ale căilor genito-urinare și afecțiuni ale sistemului nervos. În silvoterapie, pinul este indicat pentru întărirea sistemului nervos.
Uz intern: se face infuzie din două linguri de ace la o jumătate de litru de apă.
Uz extern: uleiul esențial se folosește în aromoterapie. Se fac băi de șezut cu infuzie.
Când îl recoltezi: Cetina se poate culege tot timpul anului, iar mugurii – doar în aprilie.