Călătorii: Bolivia cea uluitoare

M-a întâmpinat cu coca, femei cu pălării de magician şi fuste cloşate, peisaje ameţitoare, ferme ţărăneşti cu vedere la cuşmele pudrate ale Anzilor, lame la păscut, vrăjitoare şi şamani…
Primul contact cu Bolivia l-am avut la graniţa cu Peru, unde poliţiştii de frontieră ne-au ţinut în picioare (pe noi şi pe încă vreo 40 de turişti nemţi) aproape două ore, ca să ne verifice paşapoartele. Auzind că există şi doi români în grup, şeful punctului de control a dorit să ne vadă, întrebându-ne de cum am pus piciorul în prag: Cu ce vă ocupaţi, mă rog frumos, în România? Suntem jurnalişti! A fost parola corectă, un zâmbet larg inundându-i omului faţa înnegrită de soare şi bătută de vânturile boliviene, reci şi parşive.
Călătorii: Ai fost până acum în Abruzzo?
Imediat după ce ne-a strâns mâinile, am plecat către Puno, unde am înnoptat înainte de călătoria spre Insula Soarelui. Am fi vrut să ne destindem plimbându-ne prin oraş, dar ne-am dat seama că n-avem unde. Ca multe dintre oraşele boliviene, şi acesta era o aşezare săracăcioasă, neinteresantă din punct de vedere turistic. Am preferat să stăm în curtea hotelului, aşezat pe malul celui mai mare lac din America de Sud. Cu ochii la Titicaca şi la cerul incredibil de albastru, brăzdat de cei mai pufoşi nori pe care i-am văzut vreodată, m-am tot minunat de fiinţele care ţopăiau pe gazonul bine întreţinut: o familie numeroasă de şobolani – cu mămică, tătic şi puiuţi, unchi, mătuşi, bunici ş.a.m.d.

Bolivia este o ţară a contrastelor. Pe cât de frumoase sunt peisajele ei, de la junglele amazoniene la piscurile Anzilor, de la drumul cel mai periculos din lume (Coroico) la spectaculoasa Vale a Lunii situată în apropiere de La Paz, de la marea de sare din Salar de Uyuni la grădinile terasate de pe Insula Soarelui, pe atât de sărmani sunt bolivienii. Cei mai mulţi se bucură dacă au în ogradă o lamă pentru lapte şi carne şi una pentru lână. Femeile cu pălării din fetru zâmbesc cu gura plină de dinţi de aur, iar copiii au obrajii murdari şi aspri. Cei mai mulţi bolivieni vorbesc limbile precolumbiene quechua şi aymara, iar în grădinile unora se găsesc vechi ruine incaşe.

De pe mal, lacul Titicaca nu pare cine ştie ce. Numai dintr-o barcă sau de pe una din insulele lui poţi să te prinzi de proporţiile-i… gigantice. Înconjurat de munţi acoperiţi de zăpadă şi de gheţari, este situat la 3.827 de metri deasupra nivelului mării. De peste două milenii, joacă un rol important în credinţa oamenilor din Anzi. Legendele spun că Zeul Soarelui l-ar fi născut pe primul rege incaş pe insula care acum se cheamă chiar aşa, a Soarelui. Am poposit pe ea, într-o zonă turistică, deţinută de o companie care organizează tururi zilnice pentru turiştii occidentali. Am vizitat un muzeu care evocă sumar cultura incaşă, am fost binecuvântaţi de un şaman şi ne-am imaginat cum arătau grădinile incaşe pe terasele insulei.
Călătorii: Oraşul cavalerilor, Toledo
Evident, la barul extrem de rustic, cu view spectaculos către luciul albastru al lacului, am fost serviţi cu ceai de coca. Bolivia este a treia producătoare de coca din lume şi nu ascunde acest lucru. Dimpotrivă, ca şi în Peru, în toate magazinele există bomboane de coca, băuturi de coca şi tot felul de alte produse pe bază de… coca. O ceaşcă de ceai conţine 4,2 miligrame de alcaloizi de coca, spre deosebire de o „linie” de cocaină, care are 20-30 de miligrame. Are culoarea verzuie, ca şi ceaiul verde, şi aproximativ acelaşi efect. Localnicii îl recomandă turiştilor pentru rău de altitudine, dar efectele asupra acestei boli n-au fost studiate până acum. Cert este că ne-am îndopat cu ceai de coca atât în Peru, cât şi în Bolivia, iar eu, cel puţin, n-am scăpat de senzaţia de vomă, de durerile de cap şi respiraţia greoaie… Abia în Argentina am început să simt că pământul nu-mi mai fuge de sub picioare.

La Paz este capitala situată la cea mai mare altitudine din lume. Un alt superlativ bolivian, după lacul cel mai înalt, drumul cel mai periculos şi regiunea cea mai plată (Salar de Uyuni). Înghesuit în partea de jos a unui canion imens, cu muntele Illimani (care se ridică la o înălţime de 6.400 de metri) în fundal, oraşul este incredibil de pitoresc. Sălbatic, dar cu maniere, e un amestec de suburbii unde oamenii se îmbracă tradiţional şi petrec pe muzică de fanfară, dansând în stradă, nestingheriţi de mormanele de gunoi de la picioarele lor, cu zone rezidenţiale luxoase şi un centru modernizat cu zgârie -nori construiţi printre vechile clădiri coloniale. Mâncarea este prezentă peste tot: de la standurile de pe stradă la meniurile cool din baruri, de la salatele de fructe din pieţe până la restaurantele franţuzeşti cu preţuri incredibil de mici. Unul dintre cele mai vizitate locuri din La Paz este Piaţa Vrăjitoarelor, recunoscută pentru poţiunile, amuletele şi descântecele magice oferite de aşa-zisele vrăjitoare boliviene, dar şi pentru fetuşii mumificaţi
de lame, foarte apreciaţi de practicanţii de vrăjitorie, pentru… capacitatea lor de a aduce noroc şi prosperitate. Iar nu departe de oraş, am văzut un peisaj incredibil: Valea Lunii, o formaţiune de roci stâncoase vulcanice, de culoare rozalie. Un spectacol uimitor al naturii, comparat adesea cu relieful selenar.