Dragoste şi sex: Cât durează fluturii în stomac

19.07.2013, 11:00.

Ochii văd, inima cere, fluturaşii răsar în stomac. Povestea e clasică, s-a întâmplat cam tot de atâtea ori câţi fluturi există pe lume. De la omidă şi până la fluture, vorbim despre îndrăgostire.
Dragostea nu apare aşa, tam-nesam. Înaintea ei, (ca în paradigma evoluţionistă sau ca în Biblie, dacă preferi această analogie), a fost şi este îndrăgostirea. Scânteia care aprinde focul dragostei pentru romantici, începtutul sfârşitului pentru pesimişti, reacţiile chimice din creier pentru neurologi – îndrăgostirea a făcut să curgă multă cerneală, lacrimi şi, de ce nu, vin ori altă licoare – fiecare la timpul lor. De unde până unde ne îndrăgostim şi mai ales de cine, de ce dispar fluturii din stomac şi unde se duc ei – despre toate acestea povestim cu drag şi simţ critic aici.

Îndrăgosteşte-te

De unde până unde ne îndrăgostim? Păi, cam din creştet până în tălpi. Se vede în privirea pierdută, uşor melancolică, pe care o avem indiferent la ce ne uităm. Se vede în faptul că parcă avem capul în nori, uităm lucruri pe care altă dată le ţineam minte uşor, se vede în postura diferită, în felul schimbat în care mergem şi, nu în ultimul rând, în atitudinea complet diferită, mult mai tolerantă pe care o avem faţă de lumea întreagă.
Lumea se schimbă atunci când ai fluturi în stomac pentru că se produc modificări complexe neurochimice în creier, la nivelul centrilor emoţionali. Aşa se explică cum se schimbă comportamente şi atitudini şi cum parcă porţi ochelari cu lentile roz o bună perioadă de timp.
Contrar credinţelor generale, atractivitatea nu contează atât de mult când vine vorba de îndrăgostire. Lipsa de atractivitate fizică îngreunează însă procesul de îndrăgostire. Iar bunătatea pare să fie ingredientul principal din „reţeta“ relaţiilor de lungă durată, cel puţin conform unui studiu realizat de către profesorul Arthur Aron de la Universitatea de Stat New York, Stonybrook, conform howstuffworks.com.
Un alt studiu (condus de profesoara Stephanie Ortigue de la Universitatea Syracuse, conform sciencedaily.com) explică ştiinţific „fluturii din stomac“. Se pare că este vorba despre activarea unor anumite porţiuni ale creierului, care stimulează inima şi se traduc prin palpitaţii, nod în gât sau emoţie nedesluşită în zona stomacului.

De cine?

Oamenii de ştiinţă şi bunul-simţ, dar NU şi filmele artistice, ne spun că ne îndrăgostim cel mai adesea de oameni pe care îi cunoaştem dinainte, care ne sunt apropiaţi şi cu care ni se pare că ne asemănăm. Unele voci merg mai departe şi susţin că îndrăgostirea este un act completamente narcisist, că ne îndrăgostim de o imagine a noastră ideală, pe care o proiectăm asupra partenerului. Cert este că majoritatea partenerilor locuiesc unii în apropierea altora sau lucrează împreună, sunt colegi de şcoală (criteriul de proximitate) şi împărtăşesc valori, credinţe, preocupări, pasiuni comune (similaritatea). Desigur, nu ni se întâmplă întotdeauna să ne îndrăgostim de toţi oamenii care îndeplinesc aceste caracteristici; aici intervine partea magică şi, din fericire, încă inexplicabilă pentru ştiinţă.

Când magia dispare

Şi totuşi, atunci când efectul de îndrăgostire dispare, unde pleacă fluturii? Având în vedere că e vorba de nişte reacţii complexe, neurochimice, al căror efect se diminuează în timp, putem să ne imaginăm că fluturii călătoresc lăsând în urmă flori pe care putem alege să le îngrijim, să le udăm şi să le hrănim într-o relaţie de lungă durată. Dacă, eventual, florile se vor ofili, fluturii noştri nu vor întârzia să se reîntoarcă.
îndrăgosteala în cifre n O cincime de secundă e suficientă pentru a ne îndrăgosti, spune un studiu citat pe sciencedaily.com
– 20% dintre bărbaţi se îndră-gostesc la prima vedere, spre deosebire de doar 10% dintre femei.
– Se pare că sexul frumos este şi cel… pragmatic? Conform askmen.com 3 îndrăgostiri este numărul mediu de îndrăgosteli pe care le estimează un bărbat, faţă de una singură îndrăgostire pe care o menţionează romantic o femeie.
– 3 ani durează în medie dragostea, uneori chiar mai puţin, dar niciodată mai mult de 5 ani, cel puţin conform wikipedia.org.