Frumuseţea fizică este un atu major atunci când vrei să seduci, dar nu şi atunci când vrei să construieşti o relaţie de durată.
În acest ultim caz, mecanismele sunt altele, mai complexe şi mai puţin vizibile.
Tot felul de expresii populare spun că dragostea e oarbă. Eu aş spune că dragostea e mai degrabă mioapă. Şi asta mai ales în cazul nostru, al femeilor. Pentru că închidem ochii la criteriile fizice mai uşor decât bărbaţii care sunt foarte sensibili la frumuseţea exterioară. Pentru bărbaţi, frumuseţea femeii de lângă ei este un fel de a-i pune pe ei în valoare. Este marca reuşitei lor sociale, de aceea ei caută ca partenerele lor să fie frumoase. Femeile, în schimb, declară că frumuseţea masculină nu este un atu important în alegerea partenerului. Unele mărturisesc chiar că le e teamă să trăiască lângă un bărbat frumos, pentru că le provoacă tot felul de probleme. Ele atribuie mai multă importanţă inteligenţei, priceperii de a se descurca în viaţă, statutului social şi simţului umorului, calităţi pe care le-au enumerat aproape în toate anunţurile matrimoniale din revista noastră (şi nu numai). Cuplu: 5 motive frecvente de ceartă
Nu-i frumos ce e frumos, e frumos ce-ţi place ţie
Noţiunile de slab, gras, frumos, urât nu au aceeaşi semnificaţie pentru toţi. Doi parteneri de cuplu, care, luaţi separat, nu par deloc atrăgători, pot degaja când sunt împreună o armonie care îi face frumoşi tocmai pentru că între corpurile lor există o chimie subtilă. Chimia dragostei poate transforma trăsăturile celor doi şi îi poate face să radieze de fericire, deci să fie frumoşi.
CRITERII FOARTE PERSONALE DE APRECIERE A FRUMUSEŢII
Unii dintre noi căutăm de fapt mereu aceeaşi persoană. De ce seamănă între ele toate cuceririle făcute? Suntem atraşi de cel sau de cea care ne aminteşte de prima dragoste. Orice alegere amoroasă e o alegere oedipiană. Alegerea poate fi greu de acceptat, dar noi căutăm, inconştient, să regăsim anumite trăsături. Rotunjimea feţei, forma bărbiei, un anume fel de a privi, un surâs care ne amintesc de părinţii noştri. Cum se explică asocierea în cupluri a unor fizionomii a priori opuse: înalt şi scund, slab şi gras? În aceste cupluri se regăseşte o dorinţă inconştientă de a avea mama alături. De exemplu, în cuplurile slab-gras, când e întrebat cel slab de ce e atras de femeile mai pline, răspunsul lui se referă la mama care l-a hrănit, care l-a ocrotit şi în preajma căreia s-a simţit în siguranţă.
Frumuseţea fizică, importantă în funcţie de vârstă. Percepţia asupra frumuseţii şi a importanţei sale în relaţiile amoroase se schimbă în decursul anilor. Puterea frumosului îi impresionează pe tineri. Pentru cei abia ieşiţi din adolescenţă, fizicul e un element preponderent de integrare sau de respingere a lor în mediul în care trăiesc. Socializarea, acceptarea într-un grup, raporturile cu sexul opus sunt condiţionate în mare parte de semnele exterioare. De aceea, la această vârstă, frumuseţea are un caracter aproape magic, fiind un adevărat talisman. La ieşirea din adolescenţă, admiraţia pentru frumuseţe este o dovadă de imaturitate, de credulitate, pentru că frumuseţea fizică este asociată cu aceea a sufletului. Şi atunci suntem atraşi de frumuseţe ca fluturii de lumină. Apoi, după diverse experienţe, înţelegem că nu există în mod o- bligatoriu o legătură între cele două. De atunci, ne interesăm mai mult de aspectele interioare. În faza construirii unei relaţii de cuplu, frumuseţea rămâne o motivaţie, un punct de referinţă, dar rolul său este mai determinant în faza iniţială, a apropierii, decât pe termen lung.