Anotimpuri imobiliare. Cuplul, la mutarea în casă nouă

10.07.2013, 17:07.

Naşterea, căsătoria şi moartea sunt evenimentele cruciale ale existenţei umane. Dar mai e şi mutatul în casă nouă, care le conţine pe toate trei. E ca o a doua naştere, te consumă cam cât 100 de nunţi şi presupune şi nişte moarte. Moartea neuronilor.
Cum începe. „Ar trebui să schimbăm perdelele“, zice ea, brusc, într-o seară de primăvară, târziu. „Şi, dacă schimbăm perdelele, poate n-ar strica să schimbăm şi covorul“. „Bine, schimbăm perdelele şi covorul“, zice el, cu ochii-n televizor. „Iar dacă schimbăm covorul, am putea să punem şi parchet nou. Şi, dacă tot facem deranj, n-ar fi o idee rea să schimbăm gresia şi faianţa. Hai, şi WC-ul, şi cada, că astea sunt demodate rău. Şi, ştii ceva? Dacă tot facem toate astea, hai să şi zugrăvim, ca să nu mai facem şi altădată balamuc. Poate luăm şi o canapea nouă şi un dressing mai mare, că nu prea mai am loc în ăsta, e cam mic. Şi patul… Patul, ştii? Aş vrea o saltea nouă, că, de-acuma, am îmbătrânit şi noi şi au început să ne mai doară oasele“. Pe măsură ce rosteşte toate cele de mai sus, se îmbujorează toată. Înfloreşte… „Mai aveai un pic şi pro-puneai să schimbăm casa cu totul“, bâiguie el, bulversat… „Să schimbăm casa cu totul?“, se luminează ea. „Ce idee genială! DA, HAI SĂ SCHIMBĂM CASA CU TOTUL! HAI SĂ NE MUTĂM ÎNTR-UNA MAI MARE!“. Deja nu mai e doar îmbujorată. Are în ochi şi o licărire care seamănă cu a nebunilor când li se pune pata pe ceva. „Băi, linişteşte-te, am glumit!“, încearcă el s-o dreagă. Zadarnic însă. Nu mai există nicio şansă de întoarcere. „Eu nu glumesc. Vreau altă casă. Nu-mi mai place asta. Vreau să ne mutăm. Dacă mă mai ţii în casa asta, o să mă ofilesc şi o să mor de tristeţe… Nu vrei să mor, nu?“ El încearcă o abordare pragmatică: „Nu avem bani să ne luăm altă casă şi nu e momentul să facem acuma un credit“. Ea are însă toate soluţiile: „Fii atent cum facem: o vindem pe-asta, ne mutăm în chirie, şi în timpul ăsta găsim şi altă casă şi facem şi un credit mic-mic-mic-mic, pentru di-ferenţă, mobilă nouă şi tot ce o să ne mai trebuiască. Şi gata, s-a rezolvat. Nu că sunt deşteaptă?“ Mda… Nu numai că ea e foarte deşteaptă, dar se pare că s-a şi pornit un tăvălug, care nu mai poate fi oprit. Şi fu-sese o banală seară de primăvară.

Cum continuă. Vizionări de apartamente. Pe de o parte, vin unii să-l vizio-neze pe-al lor, pe de alta, vizionează ei câte două pe zi. Unele în care să se mute cu chirie, altele pe care le-ar putea cumpăra. Şi hârţoage. Hârţoage pentru credit. Şi probleme. Cu timpul şi cu nervii. De unde părea că o să-nceapă o primăvară senină şi liniştită, cu lene şi beri pe la terase, a-nceput o primăvară imobiliară de coşmar. După primăvară, a venit o vară şi mai groaznică. Tot imobiliară. Şi o toamnă la fel. Dar cea mai şi cea mai, şi cea mai te-rifiantă s-a dovedit iarna, când, în sfârşit, s-au văzut în posesia casei celei noi. Care casă nouă fusese superb amenajată de foştii proprietari: cu tavan fals în living şi spoturi albastre, aurii şi verzi, care dădeau o frumoasă lumină de discotecă, cu o minunată mobilă de bucătărie verde-fosforescent, ce urma să rămână în casă (cadou pentru noii ei stăpâni de la cei vechi, să le poarte noroc), cu gresie roşie în living (gresie! roşie! în living!) şi cu o superbissimă faianţă cu peisaje gen „Răpirea din serai“, în baie. În baia adulţilor, baia copiilor fiind roz-bleu, cu ursuleţi, iepuraşi, albinuţe, Tom, Jerry, Mickey Mouse şi piticii din Albă-ca-Zăpada. Plus Albă-ca- Zăpada, normal, că doar nu era să-i lase p-ăia şapte mititei ai ei singuri, într-un loc cu atâta apă. „Mda… Trebuie să schimbăm toate astea“, a decis ea, suspinând. „Nu vrei mai bine să căutăm altă casă?“, a suspinat şi el. „Nu, îmi place asta, mai ales că deja am cumpărat-o. Îmi place că, din dormitor, auzi traficul şi tramvaiele. Nimic nu e mai frumos decât să te trezească tramvaiele, în fiecare dimineaţă, la ora 5“.

Punctul culminant. Începe când intră meşterii să dea jos tavanul fals şi pe Albă-ca-Zăpada şi rămâne culminant până pleacă. E perioada în care se pune, pentru prima, a doua şi a treia oară în cuplul lor, şi problema divorţului. Primul care clachează e el, care nu şi-a dorit această mutare şi ar vrea să se termine totul, fie şi printr-un divorţ. Îl convinge ea să nu trea-că la fapte. A doua oară, cedează chiar ea, care şi-a dorit această mutare, dar ar vrea să se termine totul în secunda unu, fie şi printr-un divorţ. O convinge el să nu depu-nă actele. A treia oară, clachează amândoi, dar nu mai au vlagă pentru o despărţire şi o amână după mutare.

Deznodământul. Totul e bine însă când se termină cu bine. Acum au o casă nouă, mai mare şi frumos aranjată, pe gustul lor. S-au îndatorat pe 25 de ani şi au o grămadă de timp pentru odihnă. Şi se odihnesc. Într-un sanatoriu de boli nervoase, fiecare într-o altă aripă a clădirii, ca să nu existe riscul să se întâlnească.

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro