Interviu Dan Bordeianu: Actoria, între vocaţie şi pasiune

25.06.2013, 08:22.

Dan Bordeianu, “Bărbatul lunii” iulie, a povestit în revista Unica (recent apărută pe piaţă) despre experienţele actoriceşti, hobbyuri, vacanţe, dar şi despre cea mai recentă piesă a sa, “Interviu”. Află mai multe detalii în continuarea interviului!
Cum a fost debutul de la 11 ani, într-un film alături de Mircea Diaconu şi Ion Caramitru?
Nu am conştientizat cu cine joc, eram copil, mi se părea fascinantă experienţa în sine, că filmam în studiourile de la Buftea. Eu mă jucam, de parca era normal ce mi se întâmpla. Oricum, n-am avut niciodată emoţii, ca actor. Poate doar o singură dată, jucam o comedie uşurică şi Olga Tudorache era în sală, iar mie mi-era ruşine de ceea ce jucam. După care am aflat că, de fapt, îi plăcuse piesa.

Pe cine consideri mentorul tău?
Omul de la care am învăţat şi căruia îi datorez tot ce fac, atât în meserie, cât şi în viaţă, a fost Cătălin Naum; el e “vinovat” de ¾ din actorii care înseamnă acum ceva în România. El m-a pus pe picioare. Şi Gheorghe Visu este unul dintre oamenii pe care-i admir mult, Claudiu Bleonţ, Titieni…

Cum te-ai apucat de teatru independent?
Am jucat şi mai demult, la începuturile teatrului independent de la noi. Acum, am avut oarecum iniţiativa acestui proiect, mi-am asumat responsabilitatea artistică pentru regizor şi parteneră de scenă. M-am dus cu scenariul la Bogdan Dumitrescu, mi-e şi foarte bun prieten.

Te-ai implicat în viziunea spectacolului?
Da, este normal să colaborăm, am participat la “construcţia” piesei, dar în ultimă instanţă, regizorul are ultimul cuvânt şi eu respect asta. Cred foarte mult în text. E o bucurie uriaşă că am ocazia să joc aşa ceva, este un personaj diferit de tot ce am jucat eu până acum. Asta efrumos la meseria de actor, găseşti personajele în tine, deşi nu ai crede vreodată că e posibil. Exact ce spuneam, meseria te alege pe tine.

'Nu mă cheamă Damian'. Theo Rose a aflat un secret despre soțul ei chiar în ziua nunții. Ce a povestit artista

Recomandarea zilei

Ce asemănări ai găsit între tine şi Pierre, personajul din piesă?
M-a învăţat ascultarea, pe mine, care sunt genul de om fascinat de persoana mea, aşa cum suntem mulţi dintre noi. Aveam această calitate în mine, iar interpretarea personajului m-a ajutat să o descopăr. Şi nu tot timpul mi s-a întâmplat asta, căci de multe ori esti văzut ca fiind bun pentru o tipologie anume şi pentru aceea eşti ales la castinguri. Până acum, eram doar tinerelul rebel, donjuan. Nu de multe ori ai şansa să joci total altceva. Noi, actorii, creăm persoane, nu putem doar învăţa un text şi atât, e nevoie de mai mult ca să creezi un personaj.

Ce calitati ai vrea să ai, în plus?
Răbdarea . Din ce în ce mai mult înţeleg că noi, bărbaţii, venim cu ceva, dar nu are nicio relevanţă într-o relaţie, dacă nu e completat de altceva de la femeie. Până acum am găsit “altceva”-ul în diverse forme la femeile de lângă mine, dar niciodată complet, toate acele calităţi care mie-mi lipsesc. Şi, mi-ar plăcea să-mi vad defectele mai uşor, ar fi enorm să pot face asta.

Care au fost ultimele cuvinte ale lui Silviu Prigoană. Prietenii lui au crezut că le face o farsă

Recomandarea zilei

Ce te vezi jucând peste 20-30 de ani? Îţi doreşti să joci un anume scriitor?
Nu am un rol în cap, îmi doresc să joc acele roluri care să mă ajute să învăţ mai multe despre mine, cum am ocazia acum. Mi-e dor de texte clasice, de Shakespeare şi de Cehov, nu i-am mai jucat demult.

Ce scriitor preferat ai, ca lectură?
Citesc Hemingway cu mare placere, am fost fascinat de Marquez, îmi place şi Ernesto Sabato, are o replică genială, “Viaţa se scrie în ciorne. N-apuci să treci ciorna pe curat”. Cartea pe care o consider cel mai aproape de sufletul meu este “Jurnalul fericirii”, a lui Steinhardt. De multe ori citesc trei, patru cărţi deodată, depinde de starea mea din momentul respectiv. Şi jurnalul lui Tolstoi m-a marcat profund.

Ce actori îţi plac?
Jean Gabin, juca atât de mult, cu mijloace foarte puţine. Îmi plăcea Burton, poate şi datorită poveştii cu Liz Taylor, mi se părea de o forţă extraordinară. Ca actriţe, Juliette Binoche şi Catherine Deneuve, superfemeia. Audrey Hepburn a fost perfectă în “Breakfast at Tiffany’s”, cred că şi de aceea nu s-a mai făcut niciun remake, greu să mai găseşti pe cineva ca ea.

Ce filme ai apreciat, dintre noutăţile cinematografiei?
Văd foarte multe filme, poate şi două pe zi, mi-a placut Silver Linings Playbook, combinaţia perfectă între un film foarte bun, care duce spre artă, şi o poveste de dragoste. Îmi plac la nebunie filmele de aventuri, gen “Stăpânul inelelor”, aş da şpagă să joc într-un astfel de film. (râde, deşi vorbeşte cât se poate de serios) Când să mai ai ocazia să te baţi cu săbii şi să faci fapte de vitejie?!

De ce ar trebui oamenii să vadă piesa “Interviu”?
Dincolo de povestea a doi oameni, atrage atenţia asupra aparenţelor din viaţă ce pot fi înşelătoare, presa, oamenii, auzim numai ce vrem, judecăm numai din prisma experienţei noastre. Spectatorii pot să se gândească preţ de o oră şi un sfert că viaţa noastră e şi altceva decât pare a fi.

Citeşte mai multe in revista Unica, ediţia lunii iulie.