Serialele cu episoade de 10 minute, cel mai nou trend

În 2011, de exemplu, apărea Love Advent, serialul cu cele mai scurte episoade din lume – doar două minute fiecare. Povestea despre modă și top modele din curtea revistei Love Magazine a livrat în primii ani doar două episoade per sezon, adică fix zero. Interesant este ca în ciuda ”tirajului” foarte mic, povestea modelelor din reviste nu s-a oprit şi a ajuns câţiva ani mai târziu la sezoane consistente.

Evident, Love Advent nu este singurul exemplu. Au mai existat poveşti cu episoade de 5-10 minute, dar audiențele slabe certificau refuzul publicului de a asimila acest experiment video. Au trebuit să mai treacă nişte ani pentru ca serialiștii să digere mai bine ideea de short stories şi încet, încet seriale cu episoade de maxim 10 minute au început să apară pe toate canalele de streaming.

Anul 2020 a adus o surpriză şi mai mare în arenă steamerilor de televiziune. Nou venitul Quick Bites. Big Stories aka Quibi a considerat ca piaţa serialelor scurte este în plină creştere şi a început să producă episoade de maxim 10 minute pe care le-a distribuit exclusiv pe telefon. Cu o idee inedită şi cu o echipă eterogenă condusă de Meg Withman, fost executiv la Procter and Gamble, şi Jeffrey Katzenberg, fost executiv Disney, Quibi a luat în colimator publicul dependent de smartphone-uri, pe ideea că oricine are un telefon în buzunar poate să devină şi un abonat Quibi.

Pe hârtie, bussinesul arăta super, dar în realitate, lucrurile au stat diferit şi ideea one phone one subscriber s-a dovedit nerealistă. Mai mult de atât, cu câteva zile înainte de lansarea oficială, a venit pandemia şi totul a fost pus pe hold. Producţiile de televiziune s-au oprit pe motiv de Covid, iar Quibi ca şi alte canale de streaming, au început să bată pasul pe loc.

'Nu mă cheamă Damian'. Theo Rose a aflat un secret despre soțul ei chiar în ziua nunții. Ce a povestit artista

Recomandarea zilei

Aşadar, dragi serialiști, pentru săptămâna asta am găsit câteva seriale scurte cu episoade de maxim 10 minute pe care vă invit să le urmăriţi fie cu telefonul, fie cu tableta. Dacă nu reuşiţi, vă sugerez să faceţi ca mine şi să le vedeţi la televizor în dulcele stil clasic. Este muuult mai bine…

Most Dangerous Game

În anul 1994 apărea Surviving the Game, un thriller care mergea pe o idee oarecum nouă la vremea aceea – Manhunt – vânătoarea de oameni. Extraordinar de bine realizat şi jucat impecabil de regretatul Rutger Hauer, filmul deschidea drumuri noi în materie de thriller/action şi ne arată că se pot face filme bune şi cu bani relativi puţini, bugetul acestei producţii aflându-se mult mult standardele filmelor de gen ale vremii.

Care au fost ultimele cuvinte ale lui Silviu Prigoană. Prietenii lui au crezut că le face o farsă

Recomandarea zilei

În 1997 apărea filmul The Game, tot un thriller action cu Michael Douglas în rolul unui miliardar neprietenos şi solitar care ajunge în situaţia de a trăi aventura vieţii lui, jucând un reality game care avea să-i solicite la maxim capacităţile de supravieţuitor. Am început cu aceste două filme pentru că mi s-a părut că există strânsă legătură între ele şi serialul despre care vorbim azi. Dacă nu le-aţi văzut până acum vă recomand cu căldură să o faceţi. Merită sută la sută.

Most dangerous game, al treilea născut al nou intratului Quibi Chanell, este o serie în 15 episoade în care un tip diagnosticat cu o boală terminală acceptă să joace rolul de ”căprioară” într-un joc exclusivist de tip vânătoare de oameni la capătul căruia avea fie să moară răpus de unul dintre cei cinci vânători, fie să trăiască mai bogat cu 24 de milioane de dolari.

Serialul începe bine, se mişca bine, te agață, dar are ghinionul unui final banal. Sfârșitul acestei serii mi-a lăsat impresia că s-a terminat cerneala din stiloul scenaristului şi, neavând cu ce să scrie mai departe, a copiat la repezeală un final de pe net şi l-a adaptat din mers.

Most dangeorous Game este un serial ok, fără doar şi poate. Lăsând la o parte finalul neinspirat, povestea are ritm, cadenţă şi se leagă. Evident se putea scoate mult mai mult din această idee, dar e bine şi atât. Sunt de părere că salvarea acestei poveşti a stat exclusiv în mâinile actorilor – Christoph Waltz, un super actor dublu Oscarizat, a făcut un rol de zile mari, iar Liam Hemsworth, fratele mult mai celebrului Chris m-a convins că poate fi urmaşul celebrului ICE T din Surviving the Game. Deşi nu sunt obişnuit să dau note, am să fac totuși o excepţie şi am să-i dau nota 100 cu felicitări lui Christoph Waltz pentru prestaţia excelenta din acest serial, alături un călduros bun venit în lumea poveştilor TV.

Love Death & Robots

N-am fost niciodată fan desene animate pentru oameni mari. Am auzit de ele, am citit despre marile seriale de animaţie gen Beavis and Butt-Head sau BoJack Horseman care au înghenunchiat generații întregi, dar între noi nu s-a legat niciodată vreo prietenie adevărată.

Dar iată vine un sol de pace cu un serial în vârf de băţ şi mă leagă ireparabil de fotoliu un week-end întreg. Serialul lipicios se cheamă Love, death+robots şi este o animaţie produsă de Netflix şi aruncată pe streaming pentru a convinge omenirea ca desenele animate nu sunt un gen de lepădat.

Seria se vrea o antologie SF de 18 episoade, foarte interesant desenate, care m-au ţinut în fotoliu mai mult decât mă programasem. Practic n-am putut să mă ridic de pe fotoliu până la final ceea ce mi să întâmplă mai rar.

Serialul este un fel de Twilight Zone animat, iar cele 18 episoade scurte (10-15 minute fiecare) mi-au deschis apetitul pentru Strange SF. După ce l-am terminat m-am aruncat febril pe Black Mirror pentru a-mi stinge setea de ciudăţenii.

Recomand aşadar acest experiment animat, pentru diversitatea episoadelor şi pentru calitatea producţiei animate. Interzis copiilor şi cardiacilor!

Survive

În această poveste dramatică, Sophie Turner joacă rolul lui Jane Salas, o tânără diagnosticată cu Sindrom Post Traumatic care se afla internată într-o clinica de specialitate pentru tentative repetate de sinucidere. Aflată în ultima zi a ”sejurului” ei, Jane se pregăteşte să ia avionul spre casă, însă nimeni nu bănuieşte că intenţia ei este să-i atribuie acestei călătorii o destinaţie finală într-o încercare suicidala de a părăsi lumea celor vii.

Serialul începe bine, impresionat aş putea spune, cu o Sophie Turner capabilă de transformări artistice majore. Prima parte a serialului cucereşte prin prestaţie artistică, imagine şi mesaj. Din păcate, partea a doua se mişca cam greu, neatent şi puţin credibil şi asta oboseşte privitorul. Din fericire, serialul îşi revine către final cu un epilog simplu şi emoţionant care te provoacă la meditaţie şi introspecţie.

Serialul face parte din categoria ”light series” adică se vede uşor şi se termină repede. Deşi iniţial m-am ”speriat” de cele 12 episoade ale primului sezon, cu două mai multe decât în mod normal, tensiunea mi-a revenit la normal când am văzut că un episod are doar 8 minute.

Sincer să fiu, la început m-am bucurat că pot gusta din acest experiment cinematografic lansat de Quibi, iar primele 4 episoade mi-au confirmat ideea că acest dozaj inedit poate fi benefic atunci când accentul se pune actor şi mai puţin pe acţiune. Începutul poveştii este emoţionant, şi ne arată o Sophie Turner extraordinară, care dansează superb pe un text şi o imagine bună. Din păcate însă, cele opt minute par total insuficiente pentru a susţine o acţiune credibilă, iar fragmentarea devine uşor enervantă şi pe alocuri inutilă. După care povestea revine la ritmul de la început, ultimele 2 episoade încadrându-se lejer în timpul alocat, oferind serialului ocazia unui final elegant şi emoţionant.

Per ansamblu, cred că experimentul celor 8 minute a fost unul reuşit şi demonstrează că se poate face cinematografie scurtă dacă povestea este plană, fără accelerări bruşte. Altfel, tot ce înseamnă acţiune şi ritm, într-o fragmentare prea mare, dăunează cursului firesc al serialului şi oboseşte rău telespectatorul. Cu toate astea Survive a trecut testul celor 8 minute salvat fiind de un final emoţionant şi de o actriță în mare formă artistică.

State of Union

State of Union se vrea a fi o comedie despre viață, iubire, trădare și arată „lupta” unui cuplu care merge la un psiholog în încercarea de a-și salva relația șubrezită de infidelitate. Cu poveşti a 10 minute fiecare, State of Union este un serial care folosește rețeta interesantă e episoadelor scurte și consistente, petrecute într-un decor static.

Gândit că o poveste despre oameni simpli aflați în situații dificile de viață, S.O.U se vrea un film dar este mai degrabă o piesă de teatru TV în care acțiunea se petrece într-un pub de lângă cabinetul psihologului, locație în care cei doi își dau întâlnire înaintea ședințelor de terapie. Serialul surprinde dialogul dinaintea orei de consiliere, idee care mi s-a părut genială pentru că nimeni nu s-a gândit să arate ce ar putea vorbi oamenii înainte de ședințele de terapie de cuplu.

Serialul merge repede, nu doar datorită episoadelor scurte, ci mai degrabă scenariului bine scris și bine documentat, care leagă inspirat cele 10 întâlniri din cafenea, într-un buchet de comedie și suspance menit să te facă să dai click la următorul episod. Povestea începe și se termină fermecător, într-un recital actoricesc care nu trebuie ratat.

Am spus de multe ori, timpul este inamicul numărul unu al serialistului pătimaș. Când nu știi la ce serial să te uiți, aruncă o privire pe serialex.ro și poate îţi vine vreo idee. Nici eu nu am timp de pierdut, aşa că recomand numai seriale bune.

Totodată vă aştept cu păreri şi comentarii pe blog, locul unde despicăm serialele în patru ca să vedem ce se află în spatele televizoarelor închise.

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro