Premoniţiile sunt un proces biologic real. Subconştientul „ştie” şi „simte” mai mult decât conştientul, iar presimţirile care se adeveresc sunt o dovadă vie a acestui fapt.
Presimţirile sau premoniţiile au fost până de curând subiect de ironie în lumea ştiinţifică, fiind considerate cel mult simple coincidenţe. Dar cercetările recente din domeniul biologiei cuantice demonstrează că premoniţiile sunt un proces firesc, specific fiinţei umane, precum gândirea.
Cercetătorii recunosc azi că sunt situaţii în care reacţiile inconştiente le preced pe cele conştiente, astfel că oamenii sunt capabili să presimtă ceea ce li se va întâmpla, fără să aibă vreun indiciu şi fără să conştientizeze acest lucru. Este vorba despre cel de-al şaselea simţ care poate fi salvator în situaţiile extreme şi care ne poate ajuta să ocolim pericolele.
UN PROCES BIOLOGIC FIRESC
Premoniţiile sunt reale, dar nu pot fi încă explicate cu ajutorul cunoştinţelor actuale despre biologie. Dr. Julia Mossbridge, coordonatoarea unui studiu aprofundat asupra premoniţiilor, susţine că presimţirile sunt un proces biologic „anormal”, dar firesc. Împreună cu o echipă de cercetători din cadrul Universităţii Northwestern din Statele Unite ale Americii, aceasta a analizat 26 de studii asupra premoniţiilor şi este convinsă că ele reprezintă un fenomen real. „Este anticipatoriu, deoarece prezice schimbări fiziologice viitoare ca reacţie la un eveniment necunoscut”, a explicat Mossbridge. Premoniţiile sunt însoţite uneori şi de reacţii fiziologice sau emoţionale, transpiraţie, dureri de cap sau senzaţie de anxietate. Organismul transmite, astfel, un mesaj de avertizare.
► Nu crezi, până nu ţi se întâmplă
Deseori citim sau auzim despre oameni norocoşi care au scăpat ca prin urechile acului dintr-un mare pericol, pentru că au avut o presimţire. Aş fi trecut cu vederea astfel de poveşti, dacă nu mi s-ar fi întâmplat şi mie. Aveam 10 ani pe atunci… tatăl meu era plecat în altă localitate, de câteva zile. Departe de familie şi îngrijorat că mă întorceam singură de la şcoală, tatăl meu a avut o presimţire sumbră. A luat decizia să se întoarcă mai devreme acasă, deşi nu îşi terminase treburile. În anii ’80, nu existau telefoane mobile să ia legătura cu mama mea şi să o avertizeze. A reuşit să ajungă acasă înaintea mea şi, cum a intrat pe uşă, a simţit un miros puternic de gaze.
Mi-a povestit mai târziu că, în tren, îl bântuiau tot felul de gânduri negre. Dacă aş fi intrat prima în casă, în ziua aceea, nu mi-aş fi dat seama de pericol şi, poate, aş fi aprins focul la aragaz. Apartamentul nostru se transformase într-o bombă cu ceas din cauza unei defecţiuni apărute peste noapte. Tatăl meu ne-a salvat viaţa mie şi celorlalţi vecini care se aflau atunci în clădire… Uitasem întâmplarea aceasta din copilărie, dar un eveniment recent mi-a adus aminte că premoniţiile salvatoare există. Mă aflam într-o staţiune mică de munte, în străinătate, departe de orice spital sau ajutor medical.
Aveam probleme de sănătate şi urmam un tratament, dar la un moment dat, am avut sentimentul acut că viaţa mea este în pericol. Am pus capăt vacanţei, în pofida celorlalţi care nu înţelegeau de ce renunţ la excursie. Situaţia mea s-a agravat în câteva ore şi, la intrarea în ţară, am fost operată de urgenţă în primul spital care mi-a ieşit în cale…
CUM FUNCŢIONEAZĂ PREMONIŢIILE
Mesajul pe care îl transmit premoniţiile nu e unul concret, bazat pe informaţii exacte. Premoniţiile nu îţi arată când şi unde anume se va întâmpla ceea ce presimţi. Neurologul Julia Mossbridge a demonstrat că subconştientul reacţionează înainte ca noi să fim conştienţi de pericol: pupilele se dilată, ritmul cardiac creşte, creierul înregistrează o activitate mai intensă. Uneori, premoniţiile apar cu numai câteva secunde înainte de a se întâmpla ceva, alteori diferenţa poate fi de câteva ore. Dar studiul acestui fenoment e abia la început. Cu siguranţă, în viitor, el va fi pe deplin înţeles şi folosit în scop umanitar.
Este uimitor cum mintea noastră poate percepe pericolele din viitor. Deseori auzim poveşti incredibile despre oameni care i-au salvat pe cei dragi sau au scăpat de pericole pentru că au ascultat vocea instinctului. Cred că fiecăruia dintre noi i se întâmplă acest lucru măcar o dată în viaţă, dar puţini ţinem cont de avertismentele pe care le primim din viitor.
Trebuie să facem diferenţa între presimţirile înşelătoare, legate de lucruri pe care le cunoaştem şi care s-au mai întâmplat. Premoniţiile reale ne arată întotdeauna ceea ce nu cunoaştem, ceea ce se va întâmpla, fără să fie o urmare firească a unor evenimente din prezent. Ele sunt cu atât mai puternice dacă sunt legate de propria fiinţă sau de persoanele pe care le iubim şi nu au nimic în comun cu previziunile şarlatanilor care se laudă că pot vedea în viitor.