Creatoarea unora dintre cele mai spectaculoase proiecte teatrale povesteşte care îi sunt sursele de inspiraţie şi ce o motivează să se auto-depăşească.
e Chris Simion o descoperi treptat, cu fiecare nou spectacol pe care-l regizează. Aşa se întâmplă în cazul spectatorilor, aşa se întâmplă în cazul celor care vor să afle originea acestei pasiuni pentru teatru.
Atunci Chris Simion te invită întâi să-i vezi creaţiile – toate au acel ceva (mereu altceva) care îl transformă în favoritele tale, iar la final îţi soarbe răspunsul la întrebarea: „Cum ţi s-a părut?“ Dar tu eşti deja în lumea ei.
Teatrul viu este o formă de terapie „ Nu ştiu dacă sunt o persoană neconvenţională, nu m-a interesat să mă cuprind în vreo definiţie, dar ştiu că nu ştiu să fac teatru în maniera clasică pentru că simt modern“.
Aceasta este regizoarea Chris Simion care, la 35 de ani, e deja cunoscută pentru spectacolele sale jucate cu casa închisă, nu doar în clasicele săli de teatru, ci şi în cafenele, în cluburi, sau chiar sub cerul liber.
Indiferent că este vorba despre Teatrul Bulandra („Maitreyi“ şi „Oscar şi Tanti Roz“) sau Teatrul Evreiesc de Stat („Hoţii de frumuseţe“), despre Godot Café-Teatru („Dragostea durează trei ani“, „Te iubesc! Te iubesc?“, „Ce ne spunem când nu ne vorbim?“) sau chiar despre o sală de cinema din mall Băneasa („Omul pescăruş“ şi „Drumul către frumos“), Chris Simion este un păpuşar care se joacă cu corzile noastre sensibile atunci când vorbeşte despre iubire, dezamăgiri, iluzii şi speranţe.
„Teatrul este o formă de terapie doar dacă e viu. Iar dacă eşti atent la povestea pe care vrei să o spui, la modul în care o spui şi la ce emoţie poţi de-clanşa, există şansa ca ceea ce creezi să lucreze în spectatori, să îi modifice. Asta mi se pare maxim la un spectacol, să reuşească să te scoată din sală altfel decât atunci când ai intrat“. Vezi mai multe despre Chris Simion pe avantaje.ro!