La teatru cu Regina mama

O iubesc pe Olga Tudorache. De mult, de cand o prietena de-a mea si-a dat lucrarea de dilpoma la regie cu „Leonce si Lena” de Buchner….
… doamna Tudorache era in comisia de examinare. Si cand actorul care interpreta bufonul regelui a intrebat „Cine da intelepciunea lui pe nebunia mea?” dumneaei a strigat din sala „Eu! Eu!”. Din momentul acela, admirand-o ca si pana atunci (adica pana aproape de veneratie), am iubit-o.

Mi s-a revelat umana, amuzanta, si mai ales, fara carapace. Avea (si are!) libertatea desavarsita de a se manifesta exact asa cum doreste, fara nici o tendinta de a-si apara cumva „imaginea”. Adica privilegiul suprem al celor care nu mai au nimic de demonstrat, fiindca ei SUNT deja. Si a creat in mine, un martor anonim, prin acele simple doua silabe, dorinta de a fi la fel de libera intr-o zi… A dat o nota foarte mare atunci, cred.

Si iata-ma in sala la „Regina mama”, nerabdatoare si fericita. Fericita din principiu. E sentimentul acela cu care e imbibata orice sala de teatru, care emana din scandura scenei si din tapiteria fotoliilor. Bucuria ca uite, ai reusit sa iti rupi timp din viata obisnuita ca sa traiesti in pielea si in viata cuiva imaginar (sau cam ca atunci cand chiuleam in liceu…).

Mi-ar fi placut sa ajung mai demult, premiera a avut loc acum zece ani. Recunosc ca m-a ingrijorat durata mare a piesei si parerea (pe care n-am catadicsit sa o indrept informandu-ma) ca e o piesa istorica. Ei bine, nu e o piesa istorica. E o drama moderna, in care atasamentele mama – fiu, fiu – mama, boala sau chiar moartea sunt presarate cu un umor fin si duiosie. Piesa te rascoleste mai ales daca ai inca conturi nereglate cu propria ta mama.

'Nu mă cheamă Damian'. Theo Rose a aflat un secret despre soțul ei chiar în ziua nunții. Ce a povestit artista

Recomandarea zilei

Eu am simtit nevoia s-o sun pe a mea dupa aia, sa-i aud glasul, desi n-am avut curaj s-o intreb: „Ma iubesti?”… In schimb, mi-am promis ca fetita mea o sa auda si o sa simta in fiecare zi ce bucurie e pentru sufletul meu.

In rolul fiului este Marius Bodochi. Si ar fi suficient sa spun ca este la inaltimea partenerei sale de scena. L-am vazut pe Marius Bodochi in multe ipostaze, pe scena sau la TV. Talentul sau e foarte bine valorificat in relatiile cu partenere femei. Are un fel aparte de a-si polariza energia cu ele, incat ai zice ca le prinde intr-o plasa invizibila, le vrajeste si danseaza, chiar si daca doar sta langa ea/ele fara sa zica nimic si cu ochii in pamant.

Care au fost ultimele cuvinte ale lui Silviu Prigoană. Prietenii lui au crezut că le face o farsă

Recomandarea zilei

M-a incantat sa admir dansul (chiar si la propriu) dintre el si onorabila doamna. Si spontaneitatea cu care a dezamorasat o situatie penibila. La un moment dat a sunat un telefon mobil (nu pot sa-i sufar pe cei care nu au bunul simt sa-si inchida telefoanele desi li se spune de trei ori!) la care el, fara sa iasa din pielea personajului si conservand vraja de a fi transpusi in apartamentul unei batrane italience a spus: „Ia-auzi! Un telefon! Cred ca la vecini…”

Ce mai e de adaugat? Ca merita sa-ti faci timp pentru teatru. In ceea ce ma priveste, stiu care e urmatoarea optiune: „Noiembrie”, tot cu minunata, neperechea doamna.

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro