Iubirea. Cel mai banal și în același timp, cel mai discutat subiect de pe planetă.
Învățăm să iubim încă din fragedă pruncie. Iubirea de mamă, mai apoi de tată, prima dragoste pentru învățătoarea care ne-a călăuzit pașii în primii ani de școală. Apoi, odată cu adolescența, ceva din noi se schimbă iar iubirea devine impură după cum ar spune filozofii. Hormonii care ne invadează trupurile fragede ne fac să nutrim o dragoste fără de speranță pentru profesorul de geografie sau profa de istorie. Neștiind cum să ne manifestăm altfel, devenim geniali la acea materie, chit că viața va decide ulterior că vom fi ingineri. Urmează apoi dragostea pentru colegul bine făcut care este căpitanul echipei de fotbal, dragostea pentru acea fetișcană cu apucături de nimfetă, ce ne trezește la viață toate simțurile.
Iubirile adolescentine se nasc și mor repede, ca un foc de paie. Binețnțeles că în acele momente noi credem că vor dura o viață, că vom îmbătrâni frumos lângă acel om, așa cum știam din poveștile copilăriei că se termină orice basm. Totuși acele iubiri mor la fel de repede cum au apărut, iar noi supraviețuim dezastrului, chiar dacă acest lucru ni se părea de neimaginat. Poate că va trebui să facem față unor mici demoni, poate vom sta treji și îngândurați câteva nopți, dar mai apoi vom găsi izbăvirea ăntr-o nouă dragoste. Și așa mai departe.
Of, anii de aur ai adolescenței, anii în care tot ceea ce ne dorim este să devenim mai repede mari, să fim independenți, să putem decide singuri pentru viața noastră. Ne va fi dor de ei, de toată acea vâltoare de sentimente nevinovate, de căutările în zadar și de întrebările fără răspuns.
Un filozof spunea că murim câte puțin odată cu fiecare răspuns primit. Întrebările înseamnă viață și răspunsurile moarte. Și odată cu trecerea anilor primim din ce în ce mai multe răspunsuri. Vedem cum oamenii care ne-au aprins primele noastre iubiri, cea maternă și paternă, trec în neființă și cum prin legea firii devenim adulții propiei noastre vieți.
Ca și mai demult căutăm dragostea, singurul pandantiv pentru durerile și fricile noastre.Și o găsim în bărbatul sau femeia care ne devine partener de viață pentru o anumită perioadă de timp. Trăim cu intensitate etapa de îndrăgostire, suntem absolut convinși că numai noi avem astfel de fluturi care ne zburdă prin stomac și că, în general toate curcubeele apar doar la dorința noastră. Iubirea din păcate nu este însă îndrăgostire. Socot că zeii ar fi fost mai miloși cu noi dacă ne-ar fi dat doar acea perioadă scurtă în care să ne manifestăm sentimentele în voie și să primim cu aceeași intensitate dovezi de dragoste de la partenerul sau partenera noastră. Iubirea adultului pentru un alt adult care nu îi este părinte sau frate implică un schimb energetic la trei niveluri fundamentale ale ființei, cel sexual, afectiv și aspirațional. Conectarea la toate aceste niveluri între cele două persoane este una dificilă ce implică mult mai mult decât o banală atracție fizică. Din păcate, în marea majoritate a cazurilor această conexiune nu se realizează decât la unul sau cel mult două niveluri, acest lucru generând în timp probleme în relația de cuplu. De cele mai multe ori însă oamenii rămân legați unul de altul din din considerente cum ar fi siguranța, stabilitatea, frica sau în cel mai comun caz, orgoliul. Și sunt dispuși a sacrifica în egală măsură fericirea lor cât și a celuilalt în numele dreptului de preemțiune asupra acestuia.
Iubirea adultă ar trebui să fie una responsabilă. Am auzit frecvent în discuții termenul de iubire necondiționată, când de fapt se discuta tocmai de cum să îl condiționezi pe celălalt pentru a rămâne lângă tine.
Eu pledez pentru faptul că singura iubire necondiționată poate fi doar cea pentru copiii noștri. Între doi adulți trebuie să existe o iubire matură, asumată. Și dacă la un moment dat celălalt vrea să plece, lasă-l să facă asta fără a-l acuza. Și mai apoi caută-ți în continuare sufletul tău pereche.
Când nu scrie ficțiune urbană, Andre Spirtaru predă cursuri despre cum să scrii un roman sau oferă consultații de coaching relațional. Îi puteți citi textele pe unica.ro săptămânal și îl puteți găsi și pe www.andreispirtaru.ro sau Instagram @andrei.spirtaru.