EXCLUSIV! Teo Trandafir, despre Revoluția din 1989: „Ne-au prigonit, ne-au spart casa. Doream să ne căsătorim. Au reușit să-mi ia și asta”

Revista Unica

23.12.2019, 09:00. Actualizat 21.12.2022, 11:48

Teo Trandafir ne-a acordat un interviu, în exclusivitate, în care a rememorat tragicele momente prin care a trecut la Revoluția din 1989.

Vedeta TV era studentă pe atunci, avea 22 de ani, și își pregătea lucrarea de licență cu nimeni altcineva decât cu Mioara Roman. Teo ne-a dezvăluit că primul bărbat pe care l-a iubit și cu care își dorea să se căsătorească a fost persecutat, alături de ea, de regimul comunist.

Unica: Cum te-au surprins evenimentele din decembrie 1989? Ce amintiri păstrezi despre acele zile?

Teo Trandafir: Aveam 22 de ani, eram în anul patru la Facultate și pregăteam lucrarea de diplomă cu profesoara Mioara Roman. Prin facultate circulau zvonuri, la nivel ocult, se știa că se pregătește ceva. Pe mama a apucat-o cheful de vizită exact în acea perioadă și am reușit să o trimit acasă pe 21 decembrie, după ce ne-am tuns amândouă. N-am crezut vreodată că Ceaușescu și regimul său vor dispărea. Nu mai aveam speranța că o să văd, o să aud, o să citesc, o să mă informez ca orice alt om din lumea asta. Citisem că nici un regim totalitar nu a rezistat și speram în fiecare zi că se va întampla ceva.

Dacă ai da timpul înapoi, ce ai face altfel, diferit?

Nu aveai cum să faci altfel. În afară de a face parte dintr-o rezistență intelectuală, nu puteai face altceva. Lumea râdea de ei, spunea bancuri politice, intelectualitatea românească se susținea, existau puțini trădători. Tatăl meu era medic, mama profesoară, făceau parte dintr-o zona care ura regimul. Înțelegeau că se creează, prin lipsă de competitivitate, un gol economic pe care încă îl resimțim. Regimul asta a săpat o gaură în economie și în psihicul omului în care s-a prăbușit tot. Am ajuns niște asistați sociali, pentru că așa eram în acel regim. Puteai lua frigider doar cu aprobare, circulai duminica cu mașina doar dacă aveai numărul la mașină corect, păr sau impar, erau niște aberații.

Care crezi că este cel mai important câștig al tău în acești ultimi 30 de ani?

Indiscutabil, dacă aș reuși să scap de profundul sentiment de ură pe care il am față de comunism, cea mai mare bucurie a fost că am reușit să plec imediat din țara. Am plecat în Franța. Am citit ce nu citisem, am văzut ce nu văzusem, am cunoscut oameni fantastici. Nenorocirea mea a fost până la capat. Prima mea iubire s-a ivit exact în 1989. Era profesor de literatură americană venit în România printr-o bursă Fullbright. Ne-au prigonit, ne-au spart casa. Doream să ne căsătorim și să plecăm în America. Au reușit să-mi ia și asta. Pentru asta, în 21 decembrie, am ieșit din casă. Pentru ca mi-au luat tot ce aveam și pentru că m-am gândit că într-o zi va veni copilul meu și mă va întreba ce am făcut la Revoluție. Cum era să-i spun ca am stat în casă? Așa că m-am dus la Ministerul Apărării și am alimentat incarcatoare, apoi ne-au chemat la Universitatea București. Marian Munteanu și profesorul Cezar Tăbârcea ne-au spus să mergem la stația Aurel Vlaicu ca e plin de răniți. De acolo m-am dus la Spitalul Municipal. Am facut revolutia în drum. Eram pornită sentimental și intelectual. Eram schilodita si nu eram singura.

'Nu mă cheamă Damian'. Theo Rose a aflat un secret despre soțul ei chiar în ziua nunții. Ce a povestit artista

Recomandarea zilei

Povestește-ne un moment de cotitură pentru tine în ultimele trei decenii.

Am văzut, în timpul revoluției, lansându-se albumul „Muguri de Fluier” al formației Pasărea Phoenix, la magazinul Muzica în timp ce se trăgea. Era foame, disperare de cultură. În ianuarie am văzut născându-se primul radio independent din România. Am văzut născându-se libertatea de exprimare în Romania. Era pentru mine ireal. Am înțeles că totul s-a schimbat. Dar au fost și oameni care nu au știut ce să facă cu libertatea lor. Au fost crescuți ca niște canari care, odată deschisă ușița, au rămas în colivie. Eu în 1994 deja făceam televiziune.

Interviu realizat de Laura Davidescu.