După succesul primului film din seria Zombieland, „Zombieland: Double Tap” vine să îți arate că, din când în când, se mai fac și sequel-uri bune, dar și să te transpună în atmosfera de Halloween.
Când a apărut în 2009 filmul „Zombieland”, publicul a fost uimit să descopere un film cu zombie care nu se ia atât de în serios ca multe altele care îl preced. Umorul său – uneori grotesc, alteori vulgar – a prins la public, iar personajele comice și cu personalități amuzant de unidimensionale au cucerit iremediabil cinefilii.
„Zombieland: Double Tap” nu caută se reinventeze roata, ci pur și simplu continuă într-un mod firesc acțiunea din universul post-apocaliptic al primului film. De data aceasta, apar personaje noi deosebit de savuroase – este posibil să te atașezi rapid de ele, dar încearcă să eviți asta totuși.
Ce se întâmplă în „Zombieland: Double Tap”
Filmul ne prezintă personajele principale la zece ani distanță de la evenimentele din „Zombieland”. Columbus (Jesse Eisenberg), Wichita (Emma Stone), Tallahassee (Woody Harrelson) și Little Rock (Abigail Breslin) sunt încă împreună și își duc veacul singuri în Casa Albă. La suprafață, ar părea că și-au găsit echilibrul familial după care tânjeau atât. În realitate, sunt măcinați de multe tensiuni: Columbus vrea să se căsătorească cu Wichita, dar ea nu este pregătită, pe când Little Rock, ajunsă o frumoasă adolescentă, vrea să cunoască alți oameni de vârsta ei.
Aura de normalitate se păstrează până când Wichita și Little Rock decid să plece pe furiș din Casa Albă. Columbus și Tallahassee se trezesc singuri, cu nimic altceva în afară de un bilețel nu prea bine formulat care să le ofere explicații. La puțin timp după, Wichita se întoarce, cu pretextul că are nevoie de ajutor, întrucât a pierdut-o pe Little Rock. Spre surpriza ei, îl găsește pe Columbus alături de o pițipoancă blondă și aeriană, pe care el și Tallahassee au luat-o acasă după ce au găsit-o supraviețuind în congelatorul unui mall. Noul grup pornește într-o călătorie neplanificată pentru a o găsi pe Little Rock, drumul fiindu-le amenințat la fiecare pas de o rasă nouă de monștri zombie – mai puternici, mai rapizi și mai greu de ucis.
Un film care putea la fel de bine să fie făcut imediat după primul
„Zombieland: Double Tap” pare genul de film care a fost făcut doar pentru distracție, nu neapărat pentru că ar mai fi fost lucruri de spus. Acțiunea din film putea foarte bine să aibă loc la un an de la evenimentele din „Zombieland”. Cu excepția faptului că Little Rock este departe de a mai fi copil, restul personajelor nu par să fi evoluat cu adevărat: Wichita încă este distantă emoțional, Columbus încă se îndrăgostește ușor de orice fată, iar Tallahassee încă este dramatic și temperamental din cale afară – dar într-un fel, în asta constă și farmecul personajelor.
Una din părțile cele mai bune ale filmului stă în personajul lui Madison, pițipoanca blondă și aeriană. Personajul ei ar trebui să fie, într-o măsură mai mare sau mai mică, enervant. Însă actrița Zoey Deutch a transformat-o pe Madison într-o tipă adorabilă, amuzantă și pe care nu ai cum să nu o îndrăgești. Sunt momente însă când nu îți dai seama dacă Madison este o prințesă fără creier sau un geniu sub acoperire – ceea ce face lucrurile cu atât mai palpitante.
Dacă ai nevoie de un film ideal pentru noaptea de Halloween – cu suficienți monștri urâți încât să intri în atmosferă, dar cu suficientă comedie încât să ai spor la petrecut după – atunci „Zombieland: Double Tap” este ceea ce cauți.
Poți vedea filmul în cinematografe începând cu 25 octombrie, numai în timp pentru Halloween.