Amalia Enache, despre America: „Nicăieri altundeva n-am găsit atât de multă politețe pentru cel de lângă”

31.07.2019, 12:23.

Chiar dacă suntem atât de departe de America, țara tuturor posibilităților, multora ni se pare că o cunoaștem. În preajma zilei de 4 iulie, ziua Statelor Unite, Amalia Enache, jurnalist, face un inventar foarte personal a ceea ce înseamnă visul american pentru ea.

„Nu cunosc America de Nord mai departe de New York. Bine, am fost eu și la Washington, chiar și în Baltimore, dar am stat irelevant de puțin timp. În Washington mi s-a părut plictisitor, o lume frumos aliniată, cu oameni evident mânați de cariere, fie ele și excepționale, dar n-am simțit niciun pic de atmosferă reală, în care oamenii să fie mai de tot felul, ci o lume cu multe costume într-o mișcare perpetuă și seri politicoase în restaurante și baruri. Poate că însemnătatea apropierii de Casa Albă îi face pe oameni să-și dea o importanță deosebită lor înșiși, nu știu.

În Baltimore am avut senzația unui oraș de tip mall, curat, tras la linie, dar artificial, cu oameni într-un confort absolut, bunăstare care nu-i mai motivează la nimic în afara vieții tihnite și, evident, îndestulate. New Yorkul pe care îl cunosc eu e unul cu hoteluri-boutique absolut spectaculoase, cu restaurante dintre cele mai diverse, mereu pline, gălăgioase, cu râsete, socializare și gusturi desăvârșite din orice parte a lumii, cu zonele hipsterești și artistice de care nu mă satur niciodată, cu oameni îmbrăcați cool, cu arome, muzică, atmosferă de „never sleep“. Am câțiva prieteni buni mutați acolo, unul milionar, care s-a relocat de la Londra ca să-și urmeze visul de a face ceva relevant pentru întreaga omenire, să ajute cu tehnologie în vindecarea unor boli incurabile, unul artist, care pictează sau face make-up pentru supershow-uri TV și reviste glamour, și o fată supradotată, care vorbește perfect cinci limbi străine și e căsătorită cu un american important în comunitatea lui. Prin urmare, nu știu nimic despre adevărata Americă. Aceea în care ai trei slujbe să poți să plătești chiria, aceea în care din barman ajungi mare actor sau chiar membru în Congres, aceea în care la câteva zile după ce naști trebuie să te întorci la muncă, aceea în care armele sunt prea la îndemâna oricui, aceea în care dacă nu ai o asigurare-beton nu ești primit la niciun spital, aceea în care învățământul este o afacere și doar dacă ai bani mulți ai parte de unul de calitate, aceea în care capitalismul chiar nu lasă loc de întors, aceea în care visurile individuale devin realitate și se unesc într-unul colectiv, THE AMERICAN DREAM. Nu am avut prilejul să aprofundez și ceva m-a și ținut departe. Am văzut atât de multe filme americane încât am rămas cu impresia că îmi e atât de familiar cum sunt ei, cum gândesc, cum trăiesc, de la cei banali până la cei excepționali; chiar și istoria lor am senzația că o știu cumva mai bine decât pe a noastră, tot din filme, încât nu a fost real pe lista mea de priorități descoperirea Americii. Ce ar mai fi de descoperit?! Am preferat să caut exotismul Asiei, umanismul Americii de Sud, valorile Europei sau necunoscuta Africa.“

Amalia Enache: „Poate de la deschiderea aceasta, în Statele Unite există mereu șanse pentru oricine și nu e niciodată prea târziu să o iei de la capăt“

„Îmi place în schimb bunăvoința americanilor. Îți zâmbesc pe stradă, te complimentează ușor, par sincer interesați de cine ești, încotro mergi, care e povestea ta. Nicăieri altundeva n-am găsit atât de multă politețe pentru cel de lângă. Chiar atenție. Europa mea iubită e foarte distantă cu oricine nu e de-al locului. Poate de la deschiderea aceasta, în Statele Unite există mereu șanse pentru oricine și nu e niciodată prea târziu să o iei de la capăt.

Și mai e putere. Toată națiunea știe că e cea mai puternică din lume și cred că e ca un talisman primit încă de la naștere forța aceasta, care americanilor le dă încredere în ei, optimism, credința că sunt importanți. Îi identifici oriunde în lume: sunt relaxați, dispuși să te cunoască, mai degrabă împreună cu familia decât vreodată singuratici, vorbesc cu ușurință în public. Îmi place să petrec timp cu ei.

'Nu mă cheamă Damian'. Theo Rose a aflat un secret despre soțul ei chiar în ziua nunții. Ce a povestit artista

Recomandarea zilei

Astăzi regret că s-a evaporat imaginea aceea a președintelui Obama, impecabil în discurs și aspect, sportiv, de mână cu o femeie excepțională, într-o reală poveste de dragoste în imaginea atât de contrastantă a noului lor președinte. Aspiraționala democrație americană ne arată mereu diverse fețe ale ei. Dar pentru fiecare film grozav pe care mi l-ai dat, pentru Tarantino, frații Coen, Scorsese, Jarmusch, Kubrick, Woody Allen sau pentru scriitorul Jonathan Franzen, pentru muzica ta, pentru diversitatea ta, pentru lecția despre acceptarea diferențelor, pentru respectul față de oameni, pentru că ne-ai învățat atât de multe despre independență și libertate, America dragă, îți mulțumesc! La mulți ani!“

Text de Amalia Enache