Uneori respira cam greu, dar punea mereu asta pe seama oboselii sau a celor câteva kilograme în plus. Până în ziua în care a simțit că s-a terminat aerul de pe pământ… Și a crezut că, gata, o să moară sufocată! De fapt, Ruxandra avea astm, dar nu știa nimic despre asta…
La fel ca Ruxandra, care este un personaj cât se poate de real, mai sunt alți un milion de români, mulți dintre ei neștiind măcar că sunt afectați de o boală cronică, una care îi va însoți toată viața. Ceea ce face din această afecțiune o problemă de sănătate publică. Una dintre probleme este că astmul bronșic se diagnostichează greu – are simptome nespecifice, care variază de la pacient la pacient și care se modifică în timp. Așa că fiecare dintre noi ar trebui să fim capabili să recunoaștem modul cum se manifestă boala, pentru a ne da seama dacă noi sau cineva apropiat este afectat de ea și să ajungem noi, sau persoana dragă, la medic, pentru diagnostic și tratament corect.
Ce este si cum se manifesta astmul bronsic
Astmul este o afecțiune cronică inflamatorie a căilor respiratorii, care poate apărea la orice vârstă. Cele mai frecvente simptome sunt respirația dificilă, senzația de sufocare, respirația șuierătoare (wheezing), senzația de apăsare în piept, tusea persistentă, seacă sau productivă, care apare mai ales dimineața ori în timpul unei activități fizice.
Toate aceste simptome au un impact important asupra activităților de zi cu zi, pentru că duc la tulburări de somn, la oboseală în timpul zilei și la un nivel mai redus al capacității de lucru, iar în cazul copiilor, la dificultăți școlare.
Simptomele variază mult ca intensitate și ca frecvență. Sunt perioade în care un astmatic are crize numeroase, care pot alterna apoi cu perioade „de liniște“, în care nu are absolut nicio manifestare. Crizele pot fi declanșate atât de factori alergici (păr de animale, mucegai, condens, anumite alimente, polen, acarieni, medicamente), cât și nonalergici (schimbări bruște de temperatură, ceață, fumat, efort fizic, emoții puternice, răceli, reflux gastroesofagian).
Cum este diagnosticat astmul
Un pacient care bănuiește că are astm va ajunge la un moment dat la medic și va dori să știe, dacă se poate imediat după consultație, dacă are sau nu astm. Insă diagnosticul nu este atât de ușor de pus. Internistul, alergologul sau pneumologul aflat în fața unui pacient care acuză dificultăți de respirație va face o analiză minuțioasă simptomelor bolii, se va interesa de istoricul familial și de cel medical al pacientului. Va trece apoi la o examinare fizică și la teste paraclinice.
Cel mai utilizat test este spirometria – un test noninvaziv, nedureros, care durează 10-15 minute și care măsoară capacitatea respiratorie a unei persoane. Pacientul va respira normal și forțat într-un aparat, modalitate prin care se stabilește severitatea bolii și se urmărește evoluția ei în timp.
Medicul va mai cere și efectuarea unei radiografii pulmonare, testarea unor alergeni și, eventual, unele analize de sânge pentru a investiga anumite alergii.
Odată diagnosticată boala, pacientul va primi tratament, care este diferențiat, în funcție de gravitatea bolii. Sunt două categorii de tratamente – tratamentul de control și tratamentul în situații de criză. Tratamentul care ține boala sub control este unul antiinflamator, bazat pe mici doze de corticosteroizi, pentru a ține în frâu inflamația căilor respiratorii. Acest tip de tratament se administrează zilnic, pe termen lung, chiar și în perioadele în care afecțiunea nu are manifestări evidente. Medicamentele prescrise pot fi sub formă de tablete, de inhalatoare sau chiar injectabile.
În cazul crizelor, pacientul are la dispoziție spray-uri cu medicamente bronhodilatatoare, pentru a-l ajuta să depășească dificultățile respiratorii mai repede.
Spray-ul cu bronhodilatator este bine să fie ținut la îndemână și să fie folosit imediat ce apar simptome precum tusea, respirația șuierătoare sau senzația de apăsare în piept. Dacă nu are inhalatorul la îndemână, de cele mai multe ori pacientul intră în panică, așa că e vital pentru cei din jur să-l ajute să stea și să-i administreze medicația de urgență, respectiv să știe câte pufuri să-i dea și când este cazul să sune la 112.
Cum se pot preveni crizele
De cele mai multe ori, crizele apar din cauză că, profitând de faptul că au avut o perioadă lungă lipsită de simptome, mulți pacienți renunță să mai ia tratamentul de control al bolii, așa cum a fost prescris de medic. Mulți ignoră că plămânii lor sunt afectați de o boală cronică, de o inflamație care nu se vindecă, de fapt, niciodată, ci este doar ținută sub control. Mai mult, în lipsa tratamentului, inflamația se agravează. Pacienții încep să aibă crize mai dese, iar astmul se înrăutățește din punctul de vedere al simptomelor.
Deci cea mai bună metodă de a preveni declanșarea unei crize de astm este admi-nistrarea corectă și permanentă a medicației de control, inclusiv în perioadele în care nu apare niciun simptom.
Dacă reușești să ții astmul sub control, vei avea o viață absolut normală și vei putea face orice activitate îți dorești, inclusiv sport de performanță. Gândește-te doar că există celebrități precum David Beckham, Bono, Sharon Stone sau Jessica Alba care trăiesc cu astm și, în același timp, au făcut o carieră de top ca sportivi, actori sau cântăreți.
Poți considera că astmul este bine controlat când manifestările bolii sunt absente sau apar cel mult de două ori pe săptămână, funcția pulmonară este aceeași cu cea a unui om sănătos și nu te împiedică să faci sport. Pe scurt, când impactul astmului asupra calității vieții este minim, iar tu nu te confrunți aproape deloc cu exacerbări ale bolii.
Alte lucruri bine de stiut
Dacă ai fost diagnosticat cu astm, s-ar putea să fie cazul să faci unele schimbări în stilul de viață – de exemplu, să renunți la fumat (inclusiv pasiv), pentru că fumul de țigară este un factor declanșator al crizelor de astm. De asemenea, dacă ai o meserie care implică contactul cu multe chimicale sau un efort fizic susținut, e posibil să fie nevoie de o schimbare în carieră.
Dacă îți dorești un copil, e bine de știut că vei transmite, pe cale ereditară, un risc mai crescut pentru copilul tău de a face astm. Iar în perioada sarcinii va trebui să te tratezi corect, cu mare atenție, pentru a nu pune în pericol fătul. Dacă astmul nu este bine controlat, există riscul de naștere prematură sau de greutate mică la naștere a fătului.
Dacă vrei să afli mai multe despre astm, accesează site-ul www.viatacuastm.ro, un site unde vei găsi răspunsuri la cele mai frecvente întrebări cu privire la problemele pacientului astmatic.
Cum poți ajuta pe cineva apropiat diagnosticat cu astm
Dacă ai în jurul tău persoane care suferă de astm, cel mai important lucru este să știi ce ai de făcut în cazul în care trec printr-o criză de astm.
Să știi care sunt simptomele și cum se intensifică în pragul crizei.
Să te asiguri că pacientul are mereu la îndemână medicația de criză.
Să verifici că inhalatorul este plin și în bună stare de funcționare.
Să îl ferești, pe cât posibil, să intre în contact cu factorii declanșatori.
Ce spun specialiștii
Rozalina Lăpădatu, director la Institutul pentru Dezvoltare în Sănătate și Educație: „Un pacient cu astm bine informat va înțelege că, pentru a ține astmul sub control, este esențial să ia tratamentul așa cum i-l prescrie medicul și să se prezinte la control cu regularitate.“
Conf. univ. dr Roxana Nemeș, medic primar pneumolog: „Până la 70% dintre pacienți, în momentul în care se simt bine, aleg să renunțe la terapia de fond și folosesc tratament doar în situații de urgență. Riscul de agravare a bolii devine astfel major.“
Șef de lucrări dr Elena Berghea, vicepreședinte al Societății Române de Alergologie și Imunologie Clinică: „Un medic specialist va ajuta pacientul să identifice și să înțeleagă mecanis-mul de acțiune al factorilor declanșatori pentru a-i evita, astfel încât crizele să fie din ce în ce mai rare.“
Radu Gănescu, președintele Coaliției Organizațiilor Pacienților cu Afecțiuni Cronice: „Ne-am propus să fim mai aproape de cei un milion de pacienți care trăiesc cu astm. Vor găsi la noi un sfat, o recomandare și poate alte persoane care se confruntă cu aceleași dificultăți.“