1. Ce găseşti în Maramureş şi nu mai găseşti în nicio regiune din ţară?
Un călător prin Maramureş va găsi unicitatea în funcţie de ceea ce caută. Dacă e în căutare de linişte, …
1. Ce găseşti în Maramureş şi nu mai găseşti în nicio regiune din ţară?
Un călător prin Maramureş va găsi unicitatea în funcţie de ceea ce caută. Dacă e în căutare de linişte, va găsi aici un colţ de ţară tihnit, îndepărtat de „lumea dezlănţuită”.
Dacă îşi doreşte să cunoască oameni cu o personalitate şi o mentalitate aparte, îi va descoperi aici. Cine vrea să vadă atracţii naturale unice în ţară, va vedea Cascada Cailor sau Creasta Cocoşului, sau multe alte locuri deosebite. Cei interesaţi de realităţile triste şi încă recente ale trecutului comunist, vor vizita Muzeul Memorialului din Sighet, de asemenea unic în România.
Turiştii care vor să pătrundă în lumea bisericilor vechi de lemn, vor afla valori arhitecturale aproape în fiecare sat. În plus, nici o altă regiune din ţară nu are opt biserici de lemn incluse în patrimoniul mondial UNESCO.
Și nicăieri nu gaseşti o abordare mai aparte asupra vieţii si a morţii, precum la Cimitirul Vesel din Săpânţa. Trecând la cele mai lumeşti, horincă bună dublu distilată ca în Maramureş nu mai afli nicăieri. Nici tropotite şi nici ceteraşi ca ai noştri, şi nici colinde de Crăciun ca cele din satele moroşeneşti.
2. Ce presupune crearea unui brand turistic din aceasta zonă?
Crearea unui brand turistic al Maramureşului presupune parcurgerea unor etape necesare oricărei alte regiuni: o cunoaştere bună a potenţialului turistic, a atuurilor, a publicului ţintă, a mijloacelor celor mai eficiente de promovare etc. Ne-am obişnuit să folosim termenul de „brand” oarecum prea des şi uneori neinspirat.
Nu e suficient să ai biserici de patrimoniu mondial, o licoare puternică de prune, peisaje frumoase sau câteva cuvinte cheie ca să consideri că ai găsit „brandul”. Cunoscătorii ştiu că un brand turistic reprezintă mult mai mult decât atât. Una dintre provocările Maramureşului din acest punct de vedere este aceea de a crea un brand bazat pe lucruri cu impact puternic, dar reale, de actualitate, nu unul nostalgic, al unui Maramureş de odinioară, şi de a-l face cât mai cunoscut.
3. Care e cea mai mare greutate pe care o întâmpinaţi în atragerea turiştilor?
Greutăţile sunt cel mai adesea de ordin intern. O mare parte din cei care oferă servicii turistice în Maramureş nu ştiu încă să exploateze atuurile Maramureşului aşa cum ar trebui. Proprietarii de pensiuni optează adesea pentru o arhitectură care e străină de peisajul maramureşean.
Tot dumnealor sunt aceia care nu înţeleg de fiecare dată că nu e suficient să îi oferi turistului un pat şi o masă, şi că pentru a-i cuceri, trebuie să îi ademeneşti şi cu informaţii despre zonă, cu poveşti, cu activităţi, excursii etc. Ar mai fi problemele de infrastructură prezente în toată ţara, existenţa a prea puţine puncte de informare, accesul uneori anevoios la obiectivele turistice şi multe altele.
4. Ce spun despre Maramureş străinii pe care i-aţi întâlnit la târgurile şi expoziţiile internaţionale de turism?
Din 2007 până acum am participat la târguri de turism şi evenimente de profil din Viena, Berlin, Bruxelles şi Budapesta. Străinii spun multe sau puţine, în funcţie de cât de bine cunosc deja regiunea noastră. Am întâlnit străini care ne-au vizitat ultima oară în urmă cu 10 sau 20 de ani şi care încercau să plonjeze în trecut să îşi verifice amintirile despre judeţul nostru. Alţii au revenit, putând astfel să compare Maramureşul de acum cu cel de odinioară, surprinzându-ne cu sumedenia de lucruri pe care le ştiau despre noi.
Apoi sunt cei care nu ne-au vizitat încă, dar s-au documentat din diferite surse şi vor să afle mai multe despre Mocăniţa de pe Vaser (s-a reparat calea ferată după inundaţii?), despre meşterii în lemn (pot face cursuri de iniţiere?), despre evenimente agro-pastorale (Când se ţine Tânjaua? Sau măsurişul oilor?). Mai sunt cei neiniţiaţi, care pur şi simplu ne întreabă ce le recomandăm să viziteze, dacă găsesc pensiuni, dacă au unde să îşi instaleze corturile. Aş mai spune că am întâlnit străini nu doar la târgurile internaţionale, ci şi aici în Maramureş, şi că pe cei mai mulţi îi impresionează ceea ce poate pentru un român ar trece neobservat.
Pentru noi nu e nimic deosebit să vedem cum vin vacile de la păscut şi îşi află singure gospodăriile, sau cum se face caşul la stână, însă pentru străini, acestea au o doză mare de inedit. Pentru ei, venirea în Maramureş e considerată o ultimă şansă de a mai vedea astfel de lucruri de ordinul trecutului în ţările occidentale. Aproape de fiecare dată, cel mai mult străinilor le place să surprindă oameni, locuri şi situaţii neregizate, necomerciale, simple 100%, cum ar fi ţărani la munca fânului, tăind lemne, fierbând horincă, sau pur şi simplu stând în faţa porţii şi privind trecătorii.
5. Care sunt locurile dumneavoastră de suflet?
Mi-ar fi greu să nominalizez nişte locuri. Însă aş putea să mă opresc asupra unor imagini, momente, stări. Uliţele lăturalnice din satele de pe Valea Cosăului, unde casele de lemn încă s-au păstrat, duminicile când ţăranii (încă) în costume populare vin de la biserică, serile de pe Valea Izei, când sătenii stau pe bănci în faţa porţilor şi te privesc curioşi, o bătrână torcând, un bătrân spunându-şi rugăciunea în gând, drumul dintre Cavnic şi Budeşti în octombrie, când pădurile au mai multe culori decât ne-am putea imagina vreodată, o cană cu lapte fierbinte primită într-o dimineaţă geroasă la o pensiune din Botiza, pârtia vârful ştiol în plin sezon de schi. Şi ar mai fi.