MONICA BÎRLĂDEANU spune stop violenței domestice!

12.04.2019, 14:30. Actualizat 12.04.2019, 14:37

Este o primăvară plină din punct de vedere profesional pentru Monica Bîrlădeanu: premiera unui nou film („Faci sau taci”), un rol într-un serial care se anunță de succes (“Vlad”, ProTV), implicarea în mai multe campanii sociale. La 40 de ani, actrița se simte mai împlinită ca oricand și e gata să ne împărtășească nu doar pașii exacți ai rutinei sale de frumusețe, ci și motivele pentru care s-a alăturat luptei împotriva violenței domestice.

Dragă Monica, de curând ești imaginea companiei AVON care desfășoară și o campanie amplă de luptă împotriva violenței domestice…
Violența domestică înseamnă nu doar „dragoste cu vânătăi“, așa cum își imaginează multă lume, ci și forme de violență psihologică, emoțională, socială, subversive, dar absolut la fel de periculoase, poate uneori chiar mai debilitante decât o vânătaie pentru psihicul unei femei. Situațiile astea au consecințe majore și pentru orice copil care asistă la tablouri de familie care includ constant forme de umilință ale mamei. Racordați la mamă aproape fără excepție, copiii trăiesc într-o stare de permanentă anxietate, nesiguranță și teamă, indiferent că asistă direct sau indirect la scene de violență. Mama va încerca să pară puternică pentru ei și, cu această ocazie, mai ales dacă sunt la vârsta mimetică, vor învăța și că trebuie să-și ascundă durerea și umilința, nu să vorbească despre ea, făcând în felul acesta un prim pas spre vindecare. Insă tot ce trăiești în copilărie are deseori efect de „ștanță“ pe personalitate, iar ceea ce ascunzi sub preș are marele talent de a încerca să-ți dicteze viața mai târziu, dacă nu te prinzi la timp. Te trezești într-o bună zi că faci parte dintr-o statistică și că profilul tău psihologic e cel de victimă, de persecutat, sau îți dai seama că suferi de complexul eroului, irosindu-ți viața pentru a-i salva mereu pe alții. Ba mai și realizezi că ai deja, la nivel personal, câteva erori serioase în alegeri sau în deciziile luate și uite-așa, pe nesimțite, ajungi ca viața pe care o trăiești să nu aibă nicio legătură cu cea care ți-a fost menită. Eu am fost unul dintre copiii despre care vorbesc mai sus, ai cărui părinți au ajuns la un divorț după ani de agonie și care a trebuit să lupte mult să șteargă efectele acelei perioade, ca astăzi să fie un om liber, echilibrat, cu un reper corect al felului în care ar trebui să arate un cuplu.
Am dezvoltat un atașament profund față de AVON în ziua în care am înțeles că, de fapt, are grijă nu doar de pielea, ci și de sănătatea și de sufletul femeii – sprijinul lor constant, de ani buni deja, se duce către adăposturile victimelor violenței domestice și copiilor lor, dar și împotriva cancerului de sân, o afecțiune perfect tratabilă, dacă e depistată la timp. Am realizat că avem nu doar aceeași obsesie pentru îngrijirea pielii, dar se întâmplă să avem și aceleași sensibilități și să luptăm în aceeași tabără, când se sting luminile reflectoarelor și discursul devine despre cine ești, în ce crezi, cât de mult ești dispus să faci pentru alții.

Ce îți propui în calitate de ambasadoare a campaniei Asociației Anais de informare despre violența domestică și ce schimbări ai vrea să aduci în societatea românească?
Mă bucură că ai spus „de informare“ , pentru că, după multe faze de înțelegere a acestui subiect, mi-am dat seama că e o utopie să speri că poți controla în vreun fel sau altul cum acționează partenerul tău. E o utopie și să speri că vei crește, în aceste condiții și fără consiliere psihologică, copii cu încredere de sine și o înțelegere sănătoasă a vieții de cuplu sau că poți controla felul în care aceștia înregistrează ce văd, aud și simt într-un asemenea context familial. Ce se poate face real însă pentru femeile care n-au avut șansa unei vieți de cuplu echilibrate e să te asiguri că ajung la ele câteva informații:
Că nu e o rușine să vorbești despre asta, rușinea ar trebui să fie a celui care alege să acționeze în acest fel, nu a ta, a victimei. Si nu, nu ți se întâmplă doar ție, ni s-a întâmplat și nouă. Iar primul pas spre vindecare pe care oamenii ca noi l-au făcut a fost să vorbească despre asta.
Că nu e vina ta, indiferent de motivele pe care agresorul tău le invocă, ci a lui, care vede în agresiunea fizică și psihică singurul mod în care poate rezolva o problemă.
Că, deși agresorul tău te-a privat de cele mai elementare drepturi umane (dreptul la siguranță, la integritate fizică și psihică), când te trezești într-o asemenea situație, îți rămâne întotdeauna o singură formă de putere: cea a deciziei de a rămâne în continuare sau de a spune STOP.
Iar dacă într-o zi vei avea nevoie de sprijin, sau doar să vorbești cu un psiholog despre ce trăiești în tăcere, Asociația Anais te poate ajuta cu consiliere psihologică, juridică, medicală, iar la Casa Invicta, primul adăpost cu program non-stop creat de Asociația Anais, poți găsi găzduire de urgență pentru tine și copilul tău.

Cât de greu ți-a fost să te afirmi și să-ți construiești o carieră? De unde ai simțit presiunea cea mai mare, care au fost obstacolele tale?
Nu m-am gândit multă vreme la ceea ce fac ca la o carieră. Mi se părea că termenul în sine pune o formă de presiune pe tine, care nu-ți dă voie să eșuezi în niciun caz. M-am ghidat destul de mult după ce-mi place să fac și nu mi-a fost frică să-mi iau o pauză când am simțit că vreau să mă ocup de altceva, să-mi cultiv o pasiune sau să explorez și alte feluri în care le poți comunica altora, cum e cazul bijuteriilor pe care le lucrez manual, proces care îmi dă atât bucurie, dar și șansa să găsesc soluții mai bune când mă aflu în vreun impas. Nu simt că există vreun cronometru care îmi contorizează succesele, eșecurile, momentele de mediocritate sau glorie. Iar dacă există, îl ignor complet, pentru că felul în care îmi percep eu propria mea viață e singurul care contează pentru mine.

Ce ritualuri de frumusețe și de îngrijire a pielii ai?
Ohoho… cât timp ai?! Nu ascund nimănui obsesia mea pentru îngrijirea pielii. Dacă e să deschidem o discuție despre frumusețea fizică, ar trebui să vorbim despre calitatea pielii. Nu am niciun merit că am ochii verzi, trăsăturile mamei, fruntea tatălui – combinație care se întâmplă să fie considerată armonioasă de câțiva oameni. Dar, dacă vorbim despre cum am întreținut aceste daruri, aici e clar și meritul meu. Am crescut de mică cu o mamă cochetă, care, când nu avea ochii înroșiți de plâns, erau frumos subliniați de o tușă de creion dermatograf verde. Am văzut-o toată copilăria mea mergând aproape în fiecare lună la un cabinet cosmetic și preparându-și des acasă măști din gălbenuș. Nici o surpriză că am devenit o devoratoare de creme mai târziu…

'Nu mă cheamă Damian'. Theo Rose a aflat un secret despre soțul ei chiar în ziua nunții. Ce a povestit artista

Recomandarea zilei

Acum am făcut din îngrijirea pielii un ritual mult mai eficient, împletit cu rutina de dimineață. Sub măsuța din living am câteva cutii cu produse, compartimentate în special pe criteriul efectului lor. Am cutia cu creme de ochi, cu măști, cu creme de zi/seară/protecție solară și cea cu make-up. In timp ce îmi beau cafea și citesc e-mailurile, mă demachiez și-mi aplic rapid o mască (peel-off sau cu argilă, în general). Două e-mailuri și trei guri de cafea mai târziu, o șterg rapid și aplic o mască de hidratare a tenului. Termin și restul de e-mailuri și, dacă mai am de dat câteva telefoane și nu trebuie să ies pe ușă, aplic și a treia mască, pentru luminozitate și cu efect de lifting. Când sunt gata de make-up, șterg tot, aplic un noul ser cu vitamina C de la AVON și o cremă cu protecție solară (cele matifiante care au apărut mai nou sunt perfecte și ca bază de machiaj), aplic fond de ten sau nu, în funcție de programul zilei respective, un blush și ies pe ușă. Rujul îl aplic de obicei înainte să cobor din mașină, să fie proaspăt.